In 2007, trendul de scadere a avut intr-adevar loc, pretul unui certificat ajungand la 15 euro, apoi la 10 euro, iar pretul s-a apropiat de zero si a continuat la fel tot sfarsitul de an 2007 si in 2008, cand a primit si Romania primele credite pe care le putea vinde. Valentin Ghius isi aminteste ca o parte dintre companiile romanesti care primisera credite le-au vandut atunci chiar si cu 1 euro. In acel moment s-a angajat si Ghius la Carbon Warehouse si a inceput sa invete meseria din mers: "Initial, faceam tranzactii mici pe bursa si lucram, alaturi de o echipa de avocati, la contractele de brokeraj pentru Romania". Ghius stia ca nu va fi usor sa castige cota de piata, desi era vorba de o piata la inceput: companiile mari poluatoare au departamente interne pentru tranzactionarea de credite de carbon, iar cele care nu au lucreaza in special cu bancile, care sunt si principalii concurenti ai firmelor de profil.

Acesti mari poluatori au primit cam 70% din creditele de carbon alocate Romaniei, fiind in special vorba de companii din metalurgie (precum ArcelorMittal, Alro), complexele energetice din Craiova, companiile de utilitati, rafinariile si in general producatorii de energie. Raman insa si altii, mai mici, dar care au permis ca o firma precum Carbon Warehouse sa ajunga la 10% cota de piata in Romania. Este vorba in special de companii din productia de ceramica, zahar, sticlarie sau bere, pe care Valentin Ghius a trebuit sa le identifice si sa le propuna o colaborare.

"Am inceput sa am discutii cu fiecare dintre ei de la inceputul lui 2009, iar pana acum am lucrat in special cu firme din domeniul ceramicii, al sticlariei si al zaharului, dar si cu firme de stat din domeniul utilitatilor", spune Ghius, care vine in Romania destul de des, de fiecare data cand un client solicita o intalnire sau cand are o serie de intalniri stabilite.

Ghius admite ca piata din Romania nu e usoara si ca nu e usor sa ii convinga pe operatori, cum sunt numite de catre brokeri companiile ce detin credite de carbon, sa vanda: "Multi operatori spun ca au primit aceste credite gratis si ca ei asteapta un pret cat mai ridicat pe bursa pentru a vinde". Din acest motiv, anul trecut nu au fost utilizate 20 de milioane de astfel de certificare. E adevarat ca proprietarii mai pot astepta pana in 2012 (certificatele expira la 31 decembrie 2012), dar multi poluatori est-europeni ar putea astepta pana atunci si asta va influenta sau mai precis va scadea pretul de vanzare al acestor certificate.

Valentin Ghius spune ca in Romania piata este destul de bine inteleasa si ca in general nu se fac speculatii, iar operatorii care au un surplus, incep sa vanda certificatele. {i pentru ca piata e la inceput, operatorii romani mai mult vand decat cumpara. "Un operator cumpara certificate atunci cand are o crestere de productie sau o instalatie care polueaza mai tare si atunci mai are nevoie de certificate, iar surplusul apare in special cand operatorii opresc productia, cum ar fi acum in criza economica sau atunci cand introduc o instalatie care polueaza mai putin", explica Valentin Ghius.