CEN Turceni a avut insa un avantaj major. Compania are deja o finantare obtinuta pentru reabilitarea grupului 6 de 330 MW al termocentralei, grup care va fi de altfel inclus in proiectul de stocare a carbonului. Asa ca dilema finantarilor este rezolvata. In plus, lucrarile se vor termina pana in 2015, anul in care depozitul trebuie sa fie finalizat pentru a putea accesa banii europeni.

"Toata lumea stie ca Romania este in carti pentru atragerea banilor europeni, altfel nu ar fi atata vanzoleala. Romania este una dintre putinele tari la nivel european cu o industrie de petrol si gaze cu o traditie de peste 150 de ani. Acest lucru aduce de la sine o buna cunoastere a subsolului. Ne bazam pe oameni cu multa experienta", explica reprezentanta ISPE unul dintre atuurile Romaniei in aceasta cursa europeana. In afara de acest punct forte, mai sunt si altele.

"Intrarea Romgaz in acest proiect a adus credibilitatea tehnica. Nu peste tot gasesti o companie nationala cu experienta de peste o suta de ani. Acelasi lucru este valabil si pentru Transgaz, tot o companie nationala. Mai mult, este un criteriu care spune ca in toate regiunile trebuie dezvoltate astfel de proiecte, or, aici suntem numai noi. Problema este sa fim seriosi", recunoaste intr-un final Carmencita Constantin. Intreaga miscare de forte are loc in contextul in care doar acum se pun bani europeni la bataie pentru ca este vorba de proiecte demostrative. Dupa acest moment, banii vin din buzunarele fiecarui initiator al unei astfel de investitii. "Pentru dezvoltarea acestei tehnologii exista un fel de plan Marshall la nivel global pentru ca va avea cel mai marcant efect asupra gazelor cu efect de sera", mai spune Constantin.

Singurul lucru care poate avea insa un impact negativ este asigurarea restului finantarii. Dar pentru acest lucru sunt cautate solutii, una dintre acestea fiind aducerea, alaturi de Transgaz, Romgaz si CEN Turceni, a unor investitori privati. Practic, asa cum statul incearca sa aduca bani straini in proiecte uriase, cum sunt hidrocentrala Tarnita - Lapusesti sau reactoarele 3 si 4 ale centralei de la Cernavoda, asa se poate intampla si cu Getica, firma de proiect pentru dezvoltarea depozitului de captare si stocare a carbonului.

"Am inceput deja sa avem discutii cu BERD, care ne-a dat in scris ca vor sa detina si actiuni si sa si contribuie cu bani pentru dezvoltarea acestei investitii. Atragerea de investitori privati este posibila pentru ca, desi vorbim de un proiect demonstrativ, care-si va dovedi viabilitatea comerciala in timp, este vorba despre accesul la informatii valoroase. Pentru aducerea acestor investitori am putea prelua modelul de la Tarnita si sa deschidem licitatia in a doua parte a anului", a mai precizat Constantin.

Dincolo de accesul la informatie, companiile straine ar putea fi interesate de acest proiect si datorita altor motive. Potrivit informatiilor disponibile, proiectul Getica CCS intentioneaza sa injecteze pe parcursul a 15 ani circa 20 de milioane de tone de CO2, ceea ce reprezinta insa doar o fractiune din potentialul de stocare al regiunii Oltenia. Acest lucru inseamna ca exista destul loc si pentru stocarea "poluarii" emise de alte companii in afara CEN Turceni (care emite anual 6 milioane de tone de CO2), cum ar fi ceilalti mari poluatori din regiune, Alro sau Oltchim.

Unul dintre semnele de intrebare care se ridica este legat de impactul pe care injectarea CO2 in subsol l-ar putea avea asupra mediului. "Inainte de stocare, toata zona se monitorizeaza, iar aceasta monitorizare va continua inca zeci de ani de la finalizarea proiectului. Strainatatea ne percepe pe noi ca pe un laborator natural de stocare a carbonului pentru ca la noi sunt zacaminte uriase. O treime din izvoarele subterane de ape minerale ale Europei sunt concentrate la noi, dar eventuale scurgeri de CO2 in aceasta nu sunt de natura sa aiba un impact negativ", a spus reprezentantul GeoEcoMar.

Febra proiectelor de captare si stocare a carbonului nu a cuprins insa numai Europa, ci a trecut de ceva timp si oceanul. Pe 3 februarie 2010 Casa Alba lansa urmatorul comunicat: "Timp de decenii, industria de carbune a sustinut slujbe de calitate si bine platite pentru muncitorii americani, iar carbunele a fost sursa care a asigurat energie convenabila, pe care te poti baza. In acelasi timp insa, centralele pe carbuni sunt cel mai mare contribuitor din America in ceea ce priveste emisiile de gaze cu efect de sera, iar carbunele este responsabil pentru 40% din emisiile la nivel global. Gasirea unei cai catre o industrie curata a carbunelui este esentiala pentru administratia mea", preciza Barack Obama in respectivul comunicat, iar calea indicata de presedintele american era cea a captarii si stocarii de carbon. Pentru Statele Unite, care nu au semnat nici protocolul de la Kyoto, nici urmasele acestuia, acest comunicat arata un interes pentru problema poluarii demn de luat in seama pe termen mediu.

Uniunea Europeana are planuri mai clare si isi propune ca la nivelul anului 2050 sa reduca emisiile de CO2 cu circa 90% fata de anul de referinta 1990. Iar poluatorii au de ales: "Asa cum sunt directivele acum, solutiile care ne raman sunt ori achizitia de drepturi de emisii, ori stocarea carbonului. Aceasta este tehnologia care practic vine peste noi si pentru prima data in ultimii ani suntem si noi in rand cu ceea ce se petrece in lume", a conchis reprezentanta ISPE. Achizitia de drepturi de emisii este pana la urma o activitate repetitiva care doar permite supravietuirea, atata timp cat poluatorii vor avea fonduri pentru achizitia lor. A doua varianta are insa bataie pe termen lung.