Oricum, legea este permisivă şi le permite medicilor să primească atenţii şi, în consecinţă, să prescrie ceea ce sunt rugaţi de către reprezentanţii medicali. După legislaţia în vigoare, medicii pot primi bani sau cadouri, cu valoare "simbolică". Conform actului normativ care reglementează stimularea prescrierii medicamentelor, "când publicitatea pentru medicamente se adresează persoanelor calificate să prescrie sau să elibereze astfel de produse, nu trebuie să li se ofere, să li se acorde sau să li se promită cadouri, avantaje în bani sau în natură, cu excepţia acelora care nu sunt costisitoare şi care sunt relevante pentru practica medicală sau farmaceutică" (art. 805 alin. (1) din Legea nr. 95/2006). Potrivit oficialilor Consiliului Concurenţei, citaţi la acea vreme de BUSINESS Magazin, atât timp cât publicitatea adresată medicului prescriptor se realizează prin oferirea de avantaje în bani, nedefinirea sintagmelor "simbolic" şi "costisitoare" conduce la situaţia în care sumele de bani influenţează medicul prescriptor. Nu se menţionează aşadar în lege dacă o mie de euro şi o vacanţă în Elveţia au sau nu valoare simbolică sau dacă sunt costisitoare.

"Dacă ar fi unul singur care poartă o responsabilitate, probabil problema s-ar rezolva uşor, dar lucrurile se împrăştie între mai mulţi. Eu nu mi-aş dori să lucrez într-o companie unde să trebuiască să forţez vânzarea unui produs foarte scump, dar foarte bun, ştiind că punga de plătit pentru respectiva gamă de medicamente e aceeaşi", spune Iordache. Intriga ar consta în faptul că te lupţi să tratezi cei 40-50 de pacienţi cărora le e util medicamentul pe care îl promovezi, dar în schimb sunt sute de pacienţi care nu mai pot beneficia de tratamentul mai ieftin cu care s-ar vindeca pentru că s-a luat deja foarte mult din pungă. Iar dilema etică apare din nou: dacă aş fi pacientul bolnav de boala care se vindecă cu medicamentul scump, aş spune că aşa e etic; dacă aş fi în tabăra cealaltă, m-aş întreba de ce nu putem să beneficiem mai mulţi de tratament ieftin care să ne ajute.

Generalizarea este periculoasă, dat fiind că există şi companii care sunt foarte exigente cu ele însele tocmai pentru a nu permite astfel de situaţii. Un scandal de amploare este cel de care se feresc companiile pentru că, în cazul scoaterii în faţa publicului a unor scăpări în mecanismul de promovare, atenţia pacienţilor va creşte. "Suntem oricum o societate care trece destul de repede de la un eveniment la altul, dat fiind că imediat apare un alt scandal şi avem memoria relativ scurtă pe subiectele astea", rezumă Iordache.

În ce priveşte activitatea directorilor de vânzări din piaţa farmaceutică, cel mai recent studiu al Iordacheiordache T&D, realizat în parteneriat cu Mercury Research, indică faptul că jumătate dintre respondenţi sunt nemulţumiţi de felul cum cotele de vânzări sunt distribuite subordonaţilor. Ca tendinţă generală, directorilor de vânzări li se stabilesc obiective tot mai îndrăzneţe, iar problema se manifestă şi în industria farma. "Managerilor li se cam bagă pe gât şi aşa trebuie să împarţi şi feliile tuturor subalternilor", spune Iordache. În fapt, sunt cazuri în care chiar directorii ştiu că sarcinile pe care le dispun nu pot fi îndeplinite. De aici vine şi nemulţumirea reprezentanţilor medicali, în lipsa unui ajutor acordat companiei în ce priveşte împărţirea obiectivelor de vânzări către directori. "Sunt chiar companii care au aceeaşi procedură de stabilire a targetului de vânzări pe tot lanţul, fie că vând medicamente pe bază de reţetă sau care se vând la liber, fie că vând medicamente scumpe sau vitamine", explică autorul studiului.

Oricum, în România medicii sunt destul de deschişi în a se vedea cu reprezentanţii medicali. În alte ţări, de exemplu, un reprezentant medical poate vedea cu greu trei medici într-o zi. "Poate că aşa s-au învăţat sau poate că şi reprezentanţii au învăţat să fie oameni drăguţi", spune Iordache.