Ca articole distincte, în magazine sunt în jur de 250 de produse pentru toate sezoanele. Sunt produse care se repetă de la an la an, ca model, dar folosind alte materiale, iar în general preia de la o colecţie la alta doar unul sau două modele din cele 40-50 pe care le cuprinde aceasta. Trei oameni lucrează vreme de trei luni pentru ceea ce produce firma pentru sezonul următor. Dar inspiraţia vine când şi când. „De pildă azi am avut o revelaţie pentru o pereche de sandale pe care a trebuit să o pun pe hârtie. Întotdeauna când ies dintr-un sezon, informaţiile sunt proaspete, am tot feedbackul primit de curând, e bine ca măcar săiau notiţe. Ce tocuri au fost preferate, ce probleme de producţie au fost. Fie merg pe stradă şi văd o fundă pe care aş pune-o într-un anumit fel, fie văd o combinaţie interesantă de culori. Centrul Vechi e sursă de inspiraţie.“ Acum în atelier se produc 43 de modele din colecţia de ghete, care au început să ajungă, treptat, pe rafturi; urmează cizmele, care trebuie să ajungă pe 10-15 octombrie în magazin.

Calcule, dar cu măsură.

Tânăra spune că nu a făcut un calcul pentru a vedea câţi bani a investit, în total, până acum în afacere, pentru că, spune râzând, „cred că aş cădea în depresie“. Marja de profitabilitate se plasează la 20% din cifra de afaceri, iar toate investiţiile au fost făcute din banii generaţi de afacere. Mărturiseşte însă că nu este o persoană cheltuitoare şi cea mai mare extravaganţă pe care şi-a permis-o este un inel.

„Am considerat însă că pentru orice direcţie nouăeste nevoie de cel puţin un an pentru a evalua corect dacă merge sau nu. În privinţa magazinelor, dacă aş fi judecat în mai puţin de un an aş fi făcut o dramă şi aş fi închis. Mai avem o locaţie oarecum francizată în Giurgiu, în sensul căeste exact ca şi cele din Centrul Vechi, dar nu este proprietatea noastră directă. Cifrele au vorbit exact la fel.

După un an a fost vizibil dacă funcţionează.“ O colecţie poate fi bine primită sau nu, comenzile pot fi mari pentru un anumit model, dar cumpărătorii au ultimul cuvânt de spus, iar la final de sezon se poate vedea exact care au fost vânzările. „Suntem un atelier micuţ şi oferim foarte multă flexibilitate, atât clienţilor care vin să comande în magazin, cât şi în ţară“, spune antreprenoarea. Ea dă şi explicaţii: în Moldova sunt picioare mari, de la 36 la 42, în timp ce în vest se vând măsuri de la 34 la 38; la Bucureşti cele mai vândute sunt mărimile 38 şi 39. „Niciodată nu am impus unui client săia un bax cu toate mărimile. Fiecare îşi dozează baxul după clientela pe care o are.“

Ce regretă însă antreprenoarea că nu şi-a permis este un magazin la mall; deşi a purtat diferite discuţii, până acum nu a biruit. Are planuri clare şi pentru următorii ani: „Îmi doresc foarte mult să extindem numărul de magazine şi gama de produse cu încălţăminte sport şi aş vrea să ne lansăm şi în marochinărie, dar e cu totul altceva, altă tehnologie, alţi oameni, alte utilaje, deşi se lucrează tot cu piele. Probabil că primul pas va fi o linie sport. Îmi doresc încă două magazine până la finalul anului viitor, tot în Bucureşti. Provincia are un potenţial fantastic, mai ales că toată lumea o ignoră. Dar la Cluj, Iaşi, Timişoara, femeile sunt fantastic de elegante şi bine îmbrăcate.“

Orar de antreprenor.

După ce ajunge la atelier, la 7 („Sunt matinală, nu-mi place efectiv să mă trezesc, dar după ce m-am ridicat din pat ştiu exact ce am de făcut, iar eficienţa maximă o am în prima parte a zilei“), stabileşte producţia pentru fiecare persoană, care este norma zilnică, mai apar diverse urgenţe – de pildă o mireasă desculţă, o naşă desculţă, în general nunţile pun astfel de probleme. Verifică să vadă dacă e necesară vreo modificare în producţie, stabileşte planul pentru a doua zi, ce produse către cine se alocă. Se ocupă apoi de zeci de mailuri, de contul de Facebook, ce impact au diverse postări, dacă e vreun comentariu.

„Tragedia sunt micile probleme care apar în fluxul tehnologic, pentru că ocupă foarte mult timp. Sunt exact în mijlocul atelierului şi oricând cineva are o problemă poate veni la mine. De exemplu nu ne place cum vine aţa la pielea respectivă, când combinăm materialele unul este mai moale, altul mai tare, se deformează încălţămintea.“ Toate materiile prime trec prin mâna ei, nicio bucată de piele nu ajunge în depozit până nu o verifică. Zilnic are întâlniri cu clienţi, se ridică produse, se livrează, se suplimentează stocurile; iar în a doua parte a zilei, spre seară, ajunge la magazinele Diane Marie. Ziua de muncă se încheie, de regulă, la 8 seara; pe la 5, când se încheie discuţia noastră, Diana Nedea spune hotărâtă că „de România se plânge toată lumea, dar puţin câte puţin reuşeşti, dacă te străduieşti“.