"Proşti, dar mulţi", îi răspunde Lăpuşneanu vornicului Moţoc, care a pus în balanţă stupizenia gloatei cu calitatea sa de mare boier şi poziţia de "tehnocrat". E vorba deci de o ecuaţie în care intră calitatea şi cantitatea. Nu ne interesează rezolvarea pe care i-a dat-o Negruzzi, ci faptul că, în general, mulţimea este considerată proastă. Dacă nu vă place Negruzzi, vin cu o altă referinţă: agentul K din filmul "Men in Black" exprimă cam aceeaşi idee: "A person is smart. People are dumb". Să recunoaştem că ne plac indivizii inteligenţi, experţii adevăraţi, elitele şi, deşi nu e tocmai corect politic, dispreţuim "mulţimea". Cei dintâi par mult mai abilitaţi să conducă societatea, iar mulţimea face numai boacăne.

Cam aceasta era şi viziunea lui Sir Francis Galton, un om de ştiinţă polivalent de la sfârşitul secolului 19, care s-a ocupat printre altele de statistică şi studiul eredităţii. Una dintre ideile sale era încrucişarea controlată (breeding) care să producă indivizii inteligenţi ce vor forma elitele capabile să conducă societatea. Dar curiozitatea sa pentru ereditate şi firea umană l-au purtat într-o zi la un târg de animale din apropierea oraşului în care locuia (Plymouth, în vestul Angliei). Printre atracţiile târgului era un concurs în care participanţii trebuiau să estimeze greutatea unui bou după tăiere şi tranşare. Cel care era cel mai aproape de rezultatul exact primea ca premiu toată carnea. Fiindcă s-au strâns vreo 800 de participanţi (fermieri, măcelari şi mulţi gură-cască), Galton a împrumutat biletele după terminarea concursului, în ideea de a face nişte calcule statistice. Printre altele, a calculat şi media estimărilor, iar rezultatul l-a uimit: se potrivea perfect cu greutatea cântărită în concurs.

Într-unul din episoadele seriei de popularizare a ştiinţei realizată de BBC ("The Code"), matematicianul Marcus du Sautoy prezintă un experiment asemănător. A îndesat 4.510 bombonele într-un borcan mare, după care a purtat borcanul prin diverse locuri şi a obţinut 160 de estimări privind numărul bomboanelor. Estimările variau între 400 şi 50.000, dar media lor a fost incredibil de apropiată de rezultatul corect: 4.514,89. Sautoy recunoaşte în aceste rezultate "înţelepciunea mulţimii" (the wisdom of the crowd), cea pe care prea adesea o dispreţuim.

Există însă şi exemple mai complexe din lumea reală, cum este cazul submarinului american Scorpion, care a dispărut în apele Atlanticului de nord în anul 1968. Pentru a afla ce s-a întâmplat cu submarinul, un ofiţer al marinei (John Craven) a preferat o abordare mai specială. În loc să adune câţiva experţi care să evalueze toate datele şi să aproximeze o poziţie, a adunat o echipă mai largă compusă din oameni cu specializări diferite (matematicieni, specialişti în submarine, oameni de pe vase de salvare) şi le-a furnizat un set de scenarii posibile. În loc să le ceară să se consulte şi să furnizeze un rezultat, a cerut fiecăruia în parte să se exprime asupra scenariului cel mai plauzibil. Ba chiar a şi stabilit pariuri, cu sticle de Chivas Regal ca premii. De data aceasta nu se mai putea aplica o simplă medie, aşa că Craven a aplicat asupra rezultatelor nişte formule matematice mai sofisticate (bazate pe teorema lui Bayes) şi a agregat un scenariu nou, care nu mai corespundea niciunuia dintre cele iniţiale. Scorpion a fost găsit la mai puţin de 200 de metri de locul indicat de scenariul final.

Sigur că nu-i atât de simplu. Inteligenţa mulţimii se manifestă doar în anumite condiţii, iar studiile actuale încearcă să le identifice. În exemplele pe care le-am prezentat, nivelurile de expertiză sunt fie irelevante (ca în cazul borcanului cu bomboane), fie diverse (ca în celelalte). Comunicarea în cadrul grupului nu apare în niciun caz, dar se consideră că poate fi benefică doar dacă este limitată. În primele cazuri e vorba de estimări cantitative relativ simple, dar cazul submarinului este mai interesant, pentru că scenariile furnizau extrem de puţine date (nimic despre adâncime şi viteza de deplasare), aşa că s-a mers tot pe ghicite. Oricum, în toate cazurile rezultatul grupului a fost mai exact decât oricare rezultat individual.

S-ar părea că este vorba de excepţii, dar de fapt e mai degrabă regula. Înţelepciunea mulţimii face bursa să funcţioneze, societatea se bazează pe ea, iar internetul a valorificat-o la maximum: motoarele de căutare o folosesc, Wikipedia i se datorează, ştirile din Digg.com sunt ordonate de public, iar exemplele sunt nenumărate. Se pare că Vodă Lăpuşneanu a făcut oleacă de crowdsourcing.