Berlusconi a reuşit să convingă electoratul italian să-l voteze promiţându-le că va schimba constituţia, va micşora guvernul, va deregulariza pieţele şi va oferi o barcă de salvare omului obişnuit. Politicile economice ale lui Trump sunt vagi şi le spune oamenilor să aibă încredere în experienţa sa cumulată în afaceri. Totuşi, la fel ca Berlusconi, el răspunde întrebărilor grele cu insulte scandaloase, mutând astfel atenţia şi sensul discuţiilor de la politicile economice la insulte. „Amândoi sunt zgomotoşi, vanitoşi, oameni de afaceri neobrăzaţi, politicieni amatori. Amândoi au probleme cu ego-ul şi cu părul şi amândoi se folosesc de religie pentru a obţine ceea ce vor“, scrie şi jurnalistul Beppe Severgnini pentru New York Times.

De fiecare dată când Berlusconi era presat cu întrebări de către contracandidaţi, îi provoca şi apela la un circ ieftin. La un moment dat, când un contracandidat a subliniat incompetenţa lui Berlusconi în materie de probleme financiare, acesta a răspuns simplu: „Tu câte cupe intercontinentale ai câştigat?“ (el fiind patronul echipei de fotbal A.C Milan).

Situaţia din SUA este diferită faţă de Italia anului 1994, dar Trump foloseşte aceleaşi tactici şi vrea să atragă de partea sa oamenii care s-au săturat de situaţia actuală. O acuzaţie a lui Trump adresată lui Hillary Clinton este faptul că ea e de mult timp în politică, dar starea SUA nu s-a îmbunătăţit în acest timp.

Mulţi oameni au sperat că Berlusconi va face pentru Italia ce a făcut şi pentru el, dar acest lucru nu s-a realizat, iar acum fostul premier este implicat în numeroase procese în care e acuzat de şantaj, dare de mită sau fraudă. Lucru perfect valabil şi pentru Donald Trump. Oamenii îl văd ca pe un om de afaceri de succes, deşi a pornit la drum cu o avere de mai multe milioane de dolari, iar multe dintre proiectele sale au eşuat (ştiaţi că a avut o linie aeriană – Trump Shuttle –, precum şi două publicaţii?). De asemenea, americanii îl văd ca pe un om care este îndrăzneţ şi spune lucrurilor pe nume şi un om care nu depinde de banii corporaţiilor pentru a-şi finanţa campania prezidenţială. Potrivit jurnalistului John Oliver, din banii folosiţi în campanie doar 250.000 au fost donaţi de Trump, 17 milioane de dolari fiind împrumutaţi de campanie de la însuşi Trump, iar 7,5 milioane de dolari au fost strânşi din donaţiile individuale ale contribuitorilor.

În încheiere, două declaraţii: „Sunt prea urâţi pentru a fi luaţi în considerare (n.r. contracandidaţii)“ şi „Uitaţi-vă la această faţă. Aţi vota aşa ceva? Vă puteţi imagina că acea faţă ar putea fi faţa următorului preşedinte?!“.

ASCENSIUNEA LUI TRUMP. Declaraţia de 92 de pagini depusă la Federal Election Commission (şi este prima dată când omul de afaceri prezintă public date despre averea sa) arată că veniturile lui Trump s-au situat între 456 şi 543 milioane de dolari în 2014 şi în cea mai mare parte a primului semestru din 2015. În urma depunerii declaraţiei, reiese că Trump este de departe cel mai bogat dintre candidaţi. Trump a inclus în declaraţie 515 companii în care deţine poziţii de preşedinte sau membru. Multe sunt corporaţii cu răspundere limitată având legătură cu deţinerile imobiliare ale lui Trump, incluzând proprietăţi în Panama, Istanbul, Mumbai, Puerto Rico şi Dubai. Magnatul american are o avere estimată de către Forbes la peste 4 miliarde de dolari, deşi el îşi evaluează averea la 10 miliarde de dolari, 3 miliarde de dolari valorând doar numele său. În cadrul emisiunii Last Week Tonight, John Oliver citează documente în care Donald Trump spune că averea sa fluctuează în funcţie de „sentimente, chiar şi de sentimentele mele... care se pot schimba rapid de la o zi la alta“. „Mişcările populiste au apărut şi au dispărut în politica americană. De obicei, au dus la scindări în cadrul partidelor, dispărând treptat prin ridicolul public. Au fost erodate şi de factori demografici. Astăzi, retorica antimigraţie care pare atât de ameninţătoare riscă să alieneze clasa de mijloc emergentă de tip hispanic. Aproape fiecare ţară din Uniunea Europeană se confruntă cu ascensiunea partidelor populiste, nemulţumite de politicile Bruxelles-ului şi care pledează pentru recăpătarea independenţei naţionale“, apreciază analistul Ferdinand Mount, remarcând gardurile antimigraţie construite la propriu în Europa Centrală, la intrarea britanică în Eurotunel şi la frontiera Statelor Unite cu Mexicul.

După cum se poate observa, Trump are mulţi susţinători, dar şi foarte mulţi critici, iar mulţi dintre aceştia chiar au ameninţat că vor părăsi ţara dacă Donald Trump este ales preşedintele Statelor Unite. Căutările pe Google „how to move to Canada“ („cum să mă mut în Canada“) din Statele Unite au făcut un salt uriaş după ce au fost anunţate rezultatele din Super Tuesday. Căutările au crescut cu 1.150% în decursul unei zile, potrivit Mashable.

Publicaţia New York Daily News a mers mai departe şi a realizat un ghid pentru cei care vor să plece: unde, ce documente sunt necesare, ce joburi au la dispoziţie ş.a.m.d. Cea mai bună ţară pare a fi Singapore, unde sunt peste 2 milioane de imigranţi, iar engleza este una dintre cele patru limbi oficiale. Ecuador este cea mai ieftină şi prietenoasă ţară pentru expaţi, Austria a fost decretată ca fiind cea mai sigură pentru americani, iar cea mai „americană“ ţară ar fi Mexic. Printre vedetele care şi-au anunţat intenţia, mai în glumă, mai în serios, de a pleca din SUA se numără actorii Samuel L. Jackson, Whoopi Goldberg sau omul de televiziune John Stewart. Deşi Donald Trump a câştigat Super Tuesday, Moody’s Analytics, divizia Moody’s responsabilă de realizarea predicţiilor electorale, sugerează o victorie detaşată a democraţilor în 2016. Mai exact, studiul arată că 326 de electori vor merge către democraţi faţă de 212 către republicani. Modelul celor de la Moody’s a prezis cu succes rezultatele ultimelor nouă alegeri.

Donald Trump a adus în politica americană demagogia autoritară ambalată în comedie. Poate America ar trebui să se uite la ce s-a întâmplat în Italia când politica şi mass-media l-au ignorat pe Berlusconi. L-au privit ca pe o glumă, un bufon ignorant, un individ nepotrivit pentru a conduce o ţară. Ei bine, asta se pare că nu l-a oprit pe fostul premier italian. Se va întâmpla acelaşi lucru şi cu Trump?