Salariul lui Kuhn a crescut odată cu dimensiunile organizaţiei sale. În 2014, el a încasat 576.000 de dolari, ceea ce-l face cel mai bine plătit executiv din domeniu. Kuhn a meşterit, de asemenea, afaceri cu fundaţia sa. Înainte de 2004, PSI a subcontractat o parte din operaţiunile sale, inclusiv pe cele de atragere de bani, pentru o firmă numită Managed Care Concepts, la care Kuhn era coproprietar. De asemenea, firma a dat cu chirie fundaţiei spaţiu pentru birouri. În 2005, PSI a cumpărat clădiri de birouri de la Managed Care Concepts pentru 1,06 milioane de dolari, cu 200.000 de dolari mai mult decât a plătit firma pentru ele în 2000 şi 2003.

În aceeaşi perioadă, PSI l-a plătit pe Kuhn cu 476.000 pentru drepturi de proprietate intelectuală „vitale pentru activităţile în desfăşurare ale organizaţiei“, potrivit documentelor depuse la Fisc. Kuhn a primit aceşti bani pentru un Excel care ajută la calcularea ajutoarelor pe care ar trebui să le primească pacienţii, potrivit mai multor angajaţi ai PSI.

În interviul pentru Bloomberg, Kuhn vorbeşte despre PSI până când este întrebat de donaţia primită de la Turing. Tonul îi devine repede fioros: „Vreau să mă asigur că nu intraţi într-o situaţie în care un pacient moare din cauza a ceea ce scrieţi. Nu mai aruncaţi cu pietre în pacienţi. Noi, fundaţiile, încercăm doar să aruncăm colace de salvare oamenilor de pe Titanic. Toţi ceilalţi aruncă cu resturi în ei pentru a-i îneca. Este pur şi simplu nemilos!.“

Pentru Steve Ashbrook, un optician pensionat, PSI este îngerul salvator. „Aş fi mort dacă n-ar fi fost PSI.“ Bătrânul a fost diagnosticat în 2009 cu leucemie mieloidă cronică, o formă de cancer care avansează lent, devorând mai întâi măduva osoasă. Doctorul său i-a prescris Gleevec, un medicament produs de Novartis care a ajutat începând cu anii 1990 la dublarea la 63% a ratei de supravieţuire după cinci ani de la diagnosticare.

Când a început tratamentul cu Gleevec, Ashbrook lua doze ridicate care costau 6.000 de dolari pe lună. Bătrânul, care trăieşte cu un venit de 1.600 de dolari pe lună primit de la stat, se confrunta cu cheltuieli returnabile iniţiale de peste 2.000 de dolari, şi apoi de 300 de dolari pe lună. La început, Novartis i-a dat medicamente gratuit, aşa cum adesea producătorii farma fac cu pacienţii care nu-şi permit să cumpere. Medicul său i-a spus despre PSI şi după o lună sau două de la începerea tratamentului cu Gleevec Ashbrook era calificat pentru a primi ajutor. PSI a început să-i acopere cheltuielile rambursabile în timp ce planul său Medicare plătea restul.

Ashbrook spune că nu putea să-i pese de unde veneau banii. La fel cred probabil sutele de mii de bolnavi ale căror cheltuieli sunt suportate de fundaţiile de complată. N-ar putea avea pentru ele decât recunoştinţă. Însă povestea lui Ashbrook arată cum sistemul permite politicilor de scumpire a medicamentelor să stoarcă bani de la stat.

Medicamentele Gleevec necesare unui tratament de un an pot fi produse cu mai puţin de 200 de dolari, potrivit lui Andrew Hill, cercetător la Universitatea din Liverpool. Când medicamentul a fost introdus, în 2001, preţul din SUA al unui tratament de un an era de 30.000 de dolari. La acel nivel, compania şi-ar fi recuperat cheltuielile de dezvoltare în doar doi ani, se arată într-o scrisoare semnată de 100 de medici specializaţi în cancer. Preţul este acum de 120.000 de dolari pe an în SUA (faţă de, spre exemplu, 25.000 de dolari în Africa de Sud).

Cu cât a urcat mai mult preţul medicamentului, cu atât s-a îngreunat povara care îi apasă pe contribuabili. Medicare a cheltuit 996 de milioane de dolari pentru Gleevec în 2014, cu 158% mai mult în raport cu 2010. Cea mai mare parte a acestei creşteri este rezultatul majorării preţurilor.

Eric Althoff, purtător de cuvânt al Novartis, a explicat că politica de preţ a companiei sale nu este şi nu ar trebui să fie bazată pe costurile de dezvoltare şi de producţie.

„Investim în dezvoltare şi tratamente pentru a descoperi moduri de a majora şansele de supravieţuire în cazul cancerului. Este ceva riscant ce trebuie luat în considerare când sunt stabilite preţurile tratamentelor.“ Althoff a spus, de asemenea, că Novartis a donat 389,4 milioane de dolari organizaţiilor caritabile de coplată începând cu 2004.