Hrănite aproape în totalitate cu banii producătorilor de medicamente, cele mai mari şapte organizaţii caritabile de coplată au acumulat contribuţii de 1,1 miliarde de dolari în 2014, de două ori mai mult decât în 2010. Şi preţurile au fost majorate pe măsură. Pentru acele ajutoare de un miliard de dolari, producătorii de medicamente primesc înapoi de la cei asiguraţi „mai multe miliarde de dolari“, spune Fugh-Berman.

„Companiile de medicamente nu contribuie cu sute de milioane de dolari din altruism“, explică şi Joel Hay, profesor şi fondator al departamentului de politici farma al Universităţii din Carolina de Sud. Organizaţiile caritabile „nici măcar nu trebuie să şterpelească banii. Banii ajung singuri la ele“. Şi Hay, şi Fugh-Berman au fost martori-experţi în procese contra companiilor farma.

Când Turing a cumpărat Daraprim şi a căutat să-şi majoreze veniturile anuale de la 5 milioane de dolari la peste 200 de milioane de dolari, utilizarea fondurilor de ajutor pentru pacienţi a fost considerată esenţială, arată documente interne ale companiei.

În luna mai a anului trecut, când compania a făcut o evaluare înainte de achiziţie, un executiv a avertizat într‑un email că coplăţile noi, mai mari, îi vor forţa pe pacienţii cu toxoplasmoză să caute medicamente alternative.

„Vrem să evităm o astfel de situaţie“, scrie Nancy Retzlaff, directorul comercial al Turing. „Rezolvarea problemei asistenţei prin coplată este un factor esenţial pentru a avea succes.“ Reprezentanţii Turing au respins o cerere de interviu, dar au precizat că prin „succes“ Retzlaff a vrut să spună că „niciunui pacient nu-i este refuzat accesul la medicamente prin imposibilitatea de a plăti“. Ei au mai spus că Turing oferă spitalelor discounturi de până la 50% pentru Daraprim şi că cei mai mulţi pacienţi care primesc medicamentul prin programe precum Medicaid plătesc doar un cent pe pastilă.

Totuşi, un document în care PSI detaliază planurile pentru noul fond conţine un indiciu despre al cui interes este servit: „Client – Turing Pharmaceuticals“.

În 1983, Dana Kuhn era un tânăr care lucra la biserica presbiteriană din Jackson, Tennessee, când viaţa sa a căpătat o turnură tragică. În timpul unui joc de baschet caritabil, a făcut un salt cu o aterizare dificilă şi şi-a rupt un picior. Fiind hemofilic, Kuhn a primit o transfuzie de sânge. Dar aceasta conţinea virusul HIV. Neştiind că este infectat, Kuhn a transmis boala soţiei, care a murit în 1987, lăsându-l singur cu doi copii. Kuhn a devenit un avocat al pacienţilor cu hemofilie şi reclamant într-un proces contra companiilor farma care întârziau să rezolve problema riscului de infectare cu HIV în tratamentele care presupuneau transfuzii de sânge. Kuhn a fost, de asemenea, consultant pentru pacienţii din spitale şi din această poziţie a constatat cât de vătămătoare sunt pentru familii cheltuielile cu medicamentele, chiar şi acelea cu medicamentele acoperite de asigurări. Unii au fost nevoiţi să-şi vândă locuinţele, îşi aminteşte Kuhn.

El şi-a facut planurile pentru PSI în bucătăria locuinţei în 1989 şi a condus organizaţia fără să-şi acorde vreun salariu în primii şapte ani. „Cu asistenţa potrivită poţi ajuta pe cineva să-şi păstreze casa, locul de muncă şi să rămână un membru productiv al societăţii“, spune Kuhn, acum în vârstă de 63 de ani.

Kuhn a creat modelul, iar o lege dată de Congres în 2003 a permis acestui tip de organizaţii caritabile să-şi extindă substanţial dimensiunile. În acel an, legiuitorii au extins Medicare, creând Medicare Part D pentru acoperirea costurilor cu medicamentele date doar cu reţetă. Această piaţă uriaşă, finanţată de plătitorii de taxe, a venit cu o problemă pentru producătorii de medicamente. Acestora li s-a permis să acorde ajutor direct pacienţilor acoperiţi de asigurătorii comerciali, dar nu pot face acelaşi lucru pentru pacienţii Medicare. Darurile directe pot fi considerate ilegale, mijloace prin care pacienţii pot fi atraşi către medicamentele unui anumit producător în loc de produse alternative mai ieftine.

Însă guvernul permite organizaţiilor caritabile „independente“ să-i ajute pe pacienţii Medicare să-şi acopere cheltuielile cu medicamentele. Companiile farma pot contribui la aceste fundaţii pentru anumite boli cu condiţia de a nu influenţa în niciun fel modul în care aceste organizaţii nonprofit funcţionează sau alocă banii.

Sub regulile noi, veniturile PSI au crescut rapid, de la 16 milioane de dolari în 2003 la 128 de milioane de dolari anul trecut. În 2014, organizaţia a spus că aproape jumătate din fondurile sale au venit de la un singur producător de medicamente, dar nu i-a dat numele. Foşti angajaţi spun că este vorba de Novartis. Compania a recunoscut că a făcut donaţii către PSI, dar a refuzat să spună despre ce sume este vorba.

Cea mai mare organizaţie caritabilă de coplată, PAN Foundation, a crescut şi mai rapid, contribuţiile majorându‑se de la 36 de milioane de dolari în 2010 la peste 800 de milioane de dolari anul trecut. Aproape 95% din bani au venit de la industria farma. În 2014, cinci producători au contribuit cu peste 70 de milioane de dolari fiecare, potrivit unor documente depuse la autoritatea fiscală. Numele companiilor nu este menţionat. Cu astfel de donatori generoşi, PAN a cheltuit doar 597.000 de dolari în 2014 pe acţiuni de strângere de fonduri, adică mai puţin de 1% din cheltuielile de acelaşi gen ale organizaţiilor caritabile de dimensiuni similare.