Banca Transilvania a acceptat să-i finanţeze în ultimul moment, iar medicul povesteşte că iniţial ofiţerul de credit era hotărât să nu-i susţină, dar şi-a schimbat părerea după ce i-a spus franc că vrea bani pentru a face un altfel de spital, iar dacă vor pune presiune pe profitabilitate mai bine nu mai ia creditul. „I-am spus şi băncii că eu nu sunt corporaţie, avem zero interes pentru EBITDA, vrem să facem treabă. Dacă mă forţaţi să facem bani repede, o să facem un compromis şi o să fim la fel ca restul pieţei; iar în condiţiile creditului plătim încă un an doar dobândă, fără principal. Fără finanţare nu mă băgam nici eu. Nu cred pe nimeni care spune că face bani corecţi investind 100% personal. Toate costurile sunt mari, ca peste hotare - la echipamente, construcţii - iar medicii buni câştigă mult. Spitalul acesta fără finanţare europeană nu era viabil.“ Aşa cum este gândită afacerea, ar urma să fie profitabilă în cinci-şase ani, iar activitatea se va extinde pas cu pas.

„Vom deschide prima sală de operaţie şi un etaj, vedem cum merge, apoi mai deschidem o sală, alt etaj. Nu am forţa financiară să angajez din start asistente pentru toate saloanele.“ Palea este adept al sistemului de lucru american, focusat pe costuri, şi preferă să plătească suplimentar personalul, la oră, dacă stă peste program, decât să angajeze oameni care nu sunt ocupaţi tot timpul. Spitalul de 2.000 mp va avea, la grad maxim de ocupare, 60 de asistente şi recrutarea lor este, spune Palea, cea mai mare dificultate; „Pacienţii vin la privat nu pentru doctori, ci pentru asistentele medicale, doctorul şi la privat vede pacientul o jumătate de oră pe zi, după operaţie, iar asistentele rămân cu pacientul permanent. Or dacă tu ai o asistentă la 40 de paturi noaptea, sau o asistentă la 20 de paturi la terapie intensivă, ea nu are cum să se ocupe corespunzător de toţi pacienţii. Trebuie să-şi schimbe mănuşile de la pacient la pacient, pentru a preveni infecţiile. Când să facă acest lucru? Infecţiile nu au legătură cu dezinfectanţii, ci cu protocoalele, iar când noi nu avem cadre medicale suficiente, cum să facem faţă?“. Vrea să aducă asistente românce din Italia, să le facă formatoare pentru echipe, pentru că au alt stil de lucru. Spune că actul medical este întregit de tot ce se învârte în jurul medicului - laborator, imagistică, recuperator, nutriţionist şamd. 

La spitalul ProVita, a doua zi după operaţie va veni recuperatorul la patul pacientului, iar Palea spune că nu inventează nimic, sunt practici comune în străinătate. Povesteşte că rata de mortalitate acasă, după operaţii, este foarte mare, la pacienţii de peste 65 de ani, pentru că nu se mişcă după operaţii majore, din pricina durerilor. „Acasă, după două-trei săptămâni de nemişcare se produc fenomene chimice, cum ar fi lipsa de ioni, suferă de aritmii şi se prăpădesc. Aceste lucruri par noi, dar nu sunt, se practică în străinătate. La noi aceasta e diferenţa, nu doar dotarea spitalului. Ce am putut să văd în spitalele de stat în care am lucrat la întoarcerea din SUA a fost absolut cutremurător. Intră medici în sala de operaţii fără bonetă. Unde? Mai peste tot.“ 

Şi în spitalul american la care a lucrat era un număr foarte mare de infecţii, până când au fost impuse protocoale foarte stricte, de pildă cadrele medicale nu puteau intra în salonul pacientului decât cu mănuşi, halat şi mască; în şase luni incidenţa infecţiilor s-a redus la jumătate. „În acest spital avem o mie de standarde impuse irelevante, cum sunt pereţii antibacterieni sau înrerupătoarele antibacteriene. Nu asta produce infecţia, ci eu, medicul, dacă pun mâna cu o secreţie pe un pacient.“

STIL DE LUCRU AMERICAN

Întrebat dacă primeşte oferte de vânzare, medicul răspunde că „nici nu mă preocupă subiectul“ şi argumentează spunând că atunci când a pornit la drum, dacă urmărea profitul, mai bine cumpăra terenuri. „Nu aş putea replica modelul de aici în altă parte din ţară, nu am cum, pentru că densitatea de medici la un anumit standard este foarte mică. În imagistică poţi crea «ciuperci», dar când ai servicii integrate este aproape imposibil. E greu de găsit medici care au aceleaşi standarde şi principii. Sunt puţini; cei pe care i-am cooptat să colaborăm au lucrat, de regulă, afară, sunt sătui de sistem şi vor altceva, s-au săturat de compromisuri şi de manipulat pacienţi. 

La noi i-a atras că nu i-am forţat în niciun fel să facă vânzări.“ Acum, din cele 100 de cadre medicale angajate ale ProVita, 90% sunt colaboratori, iar sistemul se va menţine în continuare, spune antreprenorul. Când a preluat clinica care era în prag de colaps le-a spus medicilor că nu mai au nicio limitare în ce priveşte durata unui consult şi sunt liberi să-şi stabilească singuri preţurile la consultaţii; medicii au fost şocaţi de abordare, apoi a fost haos pentru că unii au crescut preţurile, alţii le-au scăzut, însă în şase luni apele s-au liniştit.

„Dar le-am spus că mă preocupă să fie perfecţionişti, pentru ca pacientul să capete încredere. În clipa de faţă pacientul din România nu are încredere în nimeni, ca act medical, şi caută mai multe opinii. În America nu există aşa ceva, acolo calitatea actului medical este foarte înaltă şi shoppingul de doctori nu există. Aici există neîncredere şi la stat, şi la privat. Iar noi vrem ca pacienţii noştri să-şi schimbe mentalitatea, pentru că nu vrem să-i vânăm să le luăm banii.“