Rememorează cel mai crâncen an din istoria FashionUP, când, ca urmare a unui cumul de factori negativi, ajunsese „aproape ori să vând, ori să îl închid, să fac un exit nefericit“. Greşeli operaţionale, promisiuni de investiţii care nu s-au mai concretizat, o structură de costuri prea mare din cauza acelor promisiuni sunt motivele care au dus la decapitalizarea firmei în jumătate de an, „Mi-a luat aproape doi ani să o aduc la linia de plutire.“ În a doua lună de funcţionare ajunsese deja la zece angajaţi, iar în 2012 numărul lor ajunsese la 40. Când au apărut greutăţile financiare, a făcut un plan de tăiere de cheltuieli, ce a inclus reducerea drastică a numărului de angajaţi, până la 14. „Am renunţat la angajaţii cel mai bine plătiţi, IT-ul a fost singurul departament la care nu am renunţat, suntem dependenţi de ei şi o schimbare către altcineva înseamnă multă bătaie de cap.“

În 2014, Stanciu a luat decizia să înfiinţeze un butic de investiţii în Italia, prin intermediul căruia avea să găsească investitorii necesari companiei de aici. Astfel, Fup Distribution este deţinută în prezent de Alin Stanciu cu 4,66% din acţiuni şi B4B, compania înregistrată în Italia, în care cel mai important acţionar este tot Alin Stanciu. Astfel a atras din 2014 investiţii de circa 1 milion de euro şi spune că are posibilitatea de a lansa o nouă rundă de finanţare. „Nu avem nevoie de capital deocamdată, însă ne uităm după nişte achiziţii“, iar Stanciu spune că se uită la un competitor din regiune, prezent în opt ţări.

În acest moment, toate investiţiile sunt făcute prin intermediul firmei din Italia. „Se pare că aici e mai complicat, m-am chinuit să fac asta din România şi nu am reuşit; am reuşit acolo, printr-o structură de tip holding. Am avut mult mai multe uşi deschise cu firma de acolo, care de fapt înseamnă firma de aici în proporţie de 95%.“

Stanciu spune că a obţinut investiţiile din zona de private equity, de la persoane sau companii care deţin surplusuri de capital pe care vor să-l investească în businessuri cu potenţial mare de creştere pe perioadă scurtă. „Am observat că deşi majoritatea spune că este interesată de o anumită regiune, în realitate nu se uită atât de mult la zona respectivă, cât la locul unde se află firma. În momentul în care noi am deschis compania în Italia, au fost foarte foarte deschişi, chiar dacă afacerea se află în Estul Europei. Le oferă un grad mai mare de siguranţă.“ Antreprenorul spune că investitorii în FashionUP vin din mai multe părţi ale lumii, inclusiv din Asia: „Sunt persoane care au interes în zona de online commerce şi fashion şi care au un interes strategic, nu doar de investiţie. Fie au afaceri care pot fi conectate cu al nostru prin online, fie au produse pe care noi le putem vinde, promova“.

În ce priveşte rezultatele de anul trecut, de sub 2 milioane de euro, Alin Stanciu le descrie ca fiind slabe prin comparaţie cu veniturile de 2,5 milioane de euro atinse deja în luna iunie a acestui an. Potrivit lui, diferenţa vine din faptul că anul trecut au finalizat îmbunătăţirea operaţiunilor logistice, cât şi stabilirea unei strategii de marketing implementate abia spre finalul lui 2015. În acest context, 70% din veniturile de anul trecut ale companiei sunt aferente ultimelor două luni. 

FashionUP este prezentă şi în Bulgaria şi Ungaria, iar vânzările din aceste două ţări au ajuns să genereze 20-22% din cifra de afaceri. În ce priveşte piaţa locală, chiar dacă aceasta este din ce în ce mai efervescentă, antreprenorul observă că nu este deloc uşor să vândă haine în online, mai ales când preţul acestora depăşeşte pragul de 100 de lei. „În principiu este complicat să vinzi lucruri foarte scumpe în online, e un mediu puternic influenţat de neîncredere, de aceea oamenii preferă să cumpere brandurile pe care le cunosc şi mai puţin lucruri de 200 - 300 de euro. Toţi visăm să fim retaileri online de fashion de lux, dar realitatea este că în onlineul de fashion coşul mediu este de 40 de euro.“ Iar marja variază în funcţie de mărcile comercializate: „Dacă vinzi branduri mari, ai marjă mică, la nonbranduri marja este mai mare; în acelaşi timp, dacă vinzi branduri, ai un cost mai mare, iar costul este mai mic pentru nonbranduri“.

Compania s-a adresat din start femeilor, iar acum 65% din cumpărături sunt făcute de femei şi 35% de bărbaţi, care însă cheltuie mai mult, de vreme ce veniturile sunt aduse în proporţie de 55% de femei şi de 45% de bărbaţi. El observă că au cliente care au avut şi peste 200 de comenzi „şi nu vorbesc de una-două, ci spre 10-20“; la cinci comenzi pentru ele, cumpără ceva şi pentru partenerul lor.