În 2005 a fost numit director strategic de marketing, funcţie pe care a avut-o până în 2011; în vara lui 2008 a devenit vicepreşedintele companiei. El spune că, împreună cu ceilalţi membri ai familiei, au înţeles nevoia unei scheme diferite de guvernare, printr-o separare totală între scopurile operaţionale ale companiei, gestionate de manageri externi şi acţionari, membrii boardului companiei, care fac parte din familie. ”Acţionarul trebuie să protejeze valorile şi moştenirea companiei, să menţină viu spiritul antreprenorial, să predea următoarelor generaţii ceva mai valoros decât marele dar primit de la înaintaşi. n acelaşi timp, avem încredere într-o echipă de manageri externi care au datoria de a conduce afacerea din punct de vedere operaţional.“ Sunt fericiţi că au o echipă de manageri externi cu abilităţi ridicate, cu un nivel înalt de experienţă, ”care fac o treabă foarte bună în companie, iar acum aceasta este foarte aproape de unul dintre principalele obiective, acela de a atinge pragul de 2 de miliarde de euro“.

Tot în cortul Lavazza l-am întâlnit pe Antonio Nadal Homar (Toni Nadal), unchiul şi antrenorul jucătorului de tenis Rafael Nadal, câştigătorul turneului, care a dezvăluit scurt câteva păreri legate de talent, muncă şi business. ”Oamenii cred că talentul este un dat, dar este mai mult decât atât. Picasso spunea că atunci când vine inspiraţia, trebuie să îl găsească muncind. Asta se întâmplă şi în sport: poţi să ai foarte mult talent, dar trebuie să munceşti mereu, nimeni din cei care au talent nu va ajunge numărul 1, 2 sau în top 5 fără foarte multă muncă. E nevoie de muncă şi de îmbunătăţire. Cel mai important talent din lume, pentru mine, este capacitatea de a te îmbunătăţi. Există oameni care au această capacitate şi sunt alţi oameni care nu o au“, spune Toni Nadal, în interviul acordat la debutul turneului.

ntrebat care sunt legăturile dintre afaceri şi sport, Toni Nadal afirmă: ”Ce este bun pentru sport este în mod normal bun pentru business. n sport lucrezi mulţi ani, pentru ca în final să fii un jucător bun. n business, faci o investiţie bună pentru ca în câţiva ani sau după mulţi ani să ai o afacere bună. n tenis, ce s-a întâmplat anul trecut nu mai contează anul viitor. n business este la fel: anul acesta poţi să vinzi foarte mult, să câştigi mulţi bani, dar anul următor o iei de la capăt. Trebuie să lucrezi în fiecare an; concurenţa este aceeaşi, dar trebuie să te îmbunătăţeşti constant şi poţi să lucrezi foarte mult, apoi vine Djokovic şi este mai bun decât tine sau Federer şi este mai bun decât tine. Este la fel pentru Lavazza sau pentru orice alt business. Lucrezi foarte mult, apoi vine concurenţa. n afaceri este mereu la fel ca în sport“, spune Nadal.

Acesta a fost ultimul Roland-Garros pentru Rafael Nadal cu Toni Nadal în postura de antrenor. Povestea lui este bine cunoscută: l-a antrenat pe nepotul său de când campionul avea trei ani, aducându-l în topul clasamentului mondial. A reuşit să insufle mentalitatea despre care povesteşte şi lui Rafael Nadal, pe care l-a ajutat să devină unul dintre cei mai buni jucători ai tuturor timpurilor. Toni Nadal se declară un jucător înrăit de şah, disciplină potrivită caracterului său datorită strategiei şi răbdării, calităţi esenţiale pentru un antrenor. n plus, Toni Nadal are un rol important în Fundaţia Rafa Nadal, creată de campionul de tenis în 2008, cu scopul de a-i ajuta pe copiii şi adolescenţii dezavantajaţi să se integreze în societate prin promovarea valorilor în sport şi, mai exact, a valorilor care stau la baza jocului de tenis. Anul acesta, Rafael Nadal a anunţat că va înceta colaborarea profesională cu unchiul său în calitate de antrenor, iar din 2018 acesta nu-l va mai însoţi în turnee. n locul lui se va afla Carlos Moya, fost lider mondial şi câştigător al turneului de la Roland-Garros în 1998. ”Datorită unchiului meu, care a fost alături de mine de când aveam trei ani, am lucrat împreună mult, am câştigat aceste 10 trofee“, a spus Nadal după ce i s-a oferit Cupa Muschetarilor. 

Toni Nadal nu numeşte un tânăr jucător cu care i-ar plăcea să lucreze, dar spune: ”Pentru mine, cel mai important lucru este să lucrez cu cineva care are nevoie de ajutorul meu şi este un om bun“.

Admite că în continuare tenisul este un sport scump, iar reprezentanţii International Tennis Federation nu fac mai uşor acest aspect la competiţiile pentru copii. ”Poate mai mulţi copii ar putea să joace, să aibă turnee, dar câteodată nu au posibilitatea. Doar oamenii bogaţi şi cei din marile federaţii au posibilitatea să joace.“

n ceea ce-l priveşte pe Rafael Nadal, spune că atunci când el era tânăr, acest sport nu era costisitor: ”Avea un antrenor care nu era scump, unchiul lui; niciodată nu am vrut să îl duc la turnee pe alte continent, în Australia, de pildă, ci făceam lucrurile mereu astfel încât să fie foarte uşor pentru el. Acum, antrenorii, jucătorii, părinţii fac lucrurile foarte dificile pentru copiii lor, îi duc în Kazahstan, Hawaii etc.“. Oferă exemplul lui Rafael Nadal, care în copilărie a jucat mereu în Spania şi nu a participat decât la un singur turneu de grand slam de juniori. Aceasta a fost şi decizia lui, iar tânărul Nadal, a jucat doar la Wimbledon, la 16 ani, când era deja bun: ”Nu am fost niciodată la Roland-Garros, Australian Open sau US Open. De ce să joc tenis în Australia, când pot juca în Spania? Biletul spre Australia costă foarte mult şi pot să îmi îmbunătăţesc jocul la fel de bine sau chiar mai bine acasă. Evoluez acasă şi apoi plec la turnee, nu invers. Când joc acasă, fac lucrurile mai uşoare.“ La fel îi sfătuieşte pe tinerii din ţările Europei Centrale şi de Est. ”Prima oară îmbunătăţeşte-ţi jocul, iar apoi, când eşti suficient de bun, călătoreşte mai mult.“