Dacă a observat că în zona de retail clienţii se orientează spre nivelul de jos al preţurilor, persoanele fizice au tendinţa să facă investiţii mai mari, suma maximă de care a dispus un client fiind de 80.000 de euro. De cele mai multe ori, şi clienţii din zona de rezidenţial caută o soluţie ieftină, dar care să aibă câteva elemente mai scumpe, astfel încât spaţiul să nu arate „ieftin“.  Produsele „scumpe“ pot fi un scaun de designer, un candelabru interesant sau orice alt punct de interes care să atragă privirile şi pe care îl numeşte „punctul wow“, ce are menirea de a distrage atenţia de la placări gândite din lemn masiv sau furnir şi construite ulterior din pal din raţiuni de costuri. Gusturile clienţilor s-au mai rafinat de-a lungul timpului, mai ales pentru că mulţi dintre ei călătoresc mult. Dintre proiectele din zona de retail, aminteşte de club Geisha – un club ce va fi inaugurat în centrul vechi şi care ţine de restaurantul SushiKo, în care investiţia se ridică la aproximativ 40.000 de euro. Hotel Buşteni este cel mai amplu proiect – dacă iniţial au fost contractaţi pentru amenajarea unei camere, au reuşit să câştige proiectul pentru tot hotelul, iar acesta presupune ca fiecare cameră să fie diferită, atât din punctul de vedere al dispunerii camerei, cât şi al cromaticii.

Decusara spune că în momentul lansării unei afaceri în domeniul dorit cel mai greu este startul, motiv pentru care puţini dintre colegii săi aleg varianta antreprenoriatului. „Am prieteni şi colegi de facultate care şi acum o duc foarte greu. Cred că 95% dintre toţi prietenii pe care îi am se angajează în firme consacrate. Doi dintre cei pe care îi cunosc şi-au început o afacere.“ Potrivit tânărului, salariile de început în cadrul unei firme de arhitectură sunt de 300-400 de euro, iar locurile de muncă sunt greu de găsit. „Primesc trei CV-uri pe săptămână şi văd că sunt tineri arhitecţi care îşi caută locuri de muncă stabile, însă sunt slab pregătiţi“, a observat Decusara. Potrivit lui, Facultatea de Arhitectură este una grea, care te învaţă din punct de vedere profesional ce ai de învăţat, dar nu te pregăteşte pentru viaţa reală. „Ce caut eu la un angajat este să fie multilateral dezvoltat, să facă mai multe lucruri şi să vrea să facă mai multe lucruri astfel încât să se plieze pe nevoile clienţilor.“ În continuare îşi doreşte să dezvolte ambele segmente ale afacerii, dar totuşi crede că „partea rezidenţială este sfântă şi investiţiile mari se fac în rezidenţial“.

Dacă Marius Decusara a ales să se orienteze mai ales pe proiectele din rezidenţial, Matius Ichim este un arhitect pasionat de retail. „Există actori nevăzuţi într-un spaţiu comercial, dar care joacă un rol important. Elementele de mobilier şi chiar şi mirosul sau auzul sunt coautori, este un lucru foarte important să dirijezi toate aceste elemente ca pe o orchestră, în care eşti atent la faptul că, dacă basul este prea puternic, nu poţi auzi un flaut frumos“, descrie în mod metaforic arhitectul Matius Ichim principiile după care se ghidează în firma Matius, axată pe arhitectura de retail. Afacerea studioului de arhitectură Matius este împărţită între proiectarea de magazine şi consultanţa oferită dezvoltatorilor imobiliari, adică coordonarea chiriaşilor din malluri.

De la ultimul interviu acordat Business Magazin, în 2012, când cifra de afaceri a companiei era de aproximativ 80.000 de euro, veniturile în 2014 s-au dublat, ajungând aproape la nivelul celor de dinaintea crizei. De atunci, şi-a adăugat în portofoliu – în care se aflau deja magazinele Autograf, Animax, Noriel Toys, Frey Wille sau Lacoste – alte proiecte de indigenizare (proiectele de implementare ale conceptelor aduse de mărcile internaţionale ce presupun traducerea planurilor în limba română, adaptarea termenilor specifici la legislaţia în vigoare în România, proceduri specifice etc. - n.r.) ale unor retaileri internaţionali precum Roberto Bravo, Oxybul, Jacadi, Vicomte Arthur, Hello Kitty, dar şi concepte create de la zero pentru farmaciile Dona, magazinele Petit’s, Rapunzel, Trefle, ş.a. Concomitent cu numărul de proiecte, a crescut şi numărul de specialişti ai firmei, de la 8 la 14.

Povestea Matius a început în 2000, când Ichim era student la arhitectură în Iaşi şi, pentru un venit suplimentar, dădea meditaţii la matematică, dar făcea şi felicitări pe care ulterior le vindea băncilor. Mama unei eleve căreia îi dădea meditaţii l-a sfătuit în 1999 să îşi facă o firmă. În 2000, odată cu deschiderea centrului comercial Iulius Mall din Iaşi, unde a mers pentru a-şi ajuta o prietenă care îşi închiriase un spaţiu, a atras primul client din zona de retail: magazinul de jucării Piticot căruia i-a realizat sigla şi i-a lipit-o cu superglue pe faţada mallului. Următorii clienţi i-a găsit tot în mall: producătorul şi retailerul de lenjerie Pogany, cât şi magazinul de îmbrăcăminte Otiola, iar, din vorbă-n vorba, a câştigat clienţi şi în Vaslui, Suceava sau Botoşani. Ulterior, au plecat în Germania, unde Alina Andrieş, partenera sa de viaţă şi de afaceri, specializată în economie, câştigase o bursă de studii. Odată cu revenirea în România, în 2005, s-au mutat în Bucureşti şi au revenit în afaceri.