În continuare forFITOUT a mers cu motoarele în plin şi doar primul trimestru al acestui an a fost slab, dar primul an şi al doilea an au fost foarte buni. La începutul acestui an a ofertat proiecte de 10 milioane de euro, dar nu s-a mai mişcat nimic, din cauza anchetelor care au avut loc şi care au determinat companiile să adopte o politică prudentă. „Nimeni nu mai voia să facă o investiţie, pentru că nu ştiau cum să interpreteze situaţia. Era vorba nu numai de firme care făcuseră afaceri cu statul, ci şi de companii care lucraseră direct. Proiectele au îngheţat până în mai-iunie, de la sfârşitul lui februarie până în aprilie a fost pauză totală.” După aceea „tobele au început iarăşi să bată”, iar de atunci merge bine, au venit iar proiecte mari.

„Există câteva elemente-cheie, fără de care nu ne-am putea dezvolta. Cel mai important este comunicarea, degeaba ai cele mai bune produse, dacă lumea nu ştie de ele. Permanent trebuie să informezi că exişti şi contezi, chiar dacă eşti o firmă mică. Şi niciodată nu trebuie să refuzi un client”. A primit proiecte de toate dimensiunile, de la sute de mii de euro la 100 de euro, adică un reglaj. „În ziua în care am semnat, pentru COS, cu Banca Mondială un proiect de un milion de dolari, am semnat şi cu o companie aflată la începutul activităţii un proiect de 2.000 de euro, pe care nu îl voia nimeni. Un an mai târziu, au venit la noi cu proiect de 400.000 de euro.”

O companie de amenajări interioare are reguli aparte de personal şi de activitate, pentru că trei sferturi dintre proiectele din ultimii ani s-au desfăşurat noaptea sau în weekend. Cezar Gămulescu nu obligă oamenii să vină la un program fix, nu a fost genul care să-i ţină în lesă. „Nu-i greu să munceşti, este greu să te prefaci că munceşti. Decât să te faci că munceşti, mai bine te plimbi şi vii cu o idee bună, creativă, care să îmbunătăţească un flux în firmă, să aducă un câştig.” Acum are 10 angajaţi la sediu - comunicare, proiectare şi arhitectură, vânzări (departament în care se include şi pe el), plus compartimentul logistic şi depozitul. Este o echipă care s-a păstrat în timp. Un proiect înseamnă undeva între 20 şi 60 de oameni şi este realizat în baza unor relaţii vechi; cu unii parteneri lucrează de nouă ani şi s-a construit o relaţie bazată pe încredere.

După ani buni de carieră, Gămulescu remarcă o dualitate a pieţei de amenajări de spaţii de birouri. „Problemele pleacă de la conducerea mixtă a celor mai multe companii de la noi, expaţi şi români. Oriunde balanţa înclină în favoarea managementului românesc, acolo nu vorbim de stil, ci de cămăruţe. Managerul român trebuie să aibă zona sa de intimitate, este o chestiune de leadership. Se obţin multe cămăruţe mici şi o atmosferă sufocantă, spaţii de 5 - 10 mp, influenţate în special de costuri. Expaţii sau managerii români care au experienţă în străinătate au lucrat în medii studiate, proiectate special. Angajaţii sunt mai productivi în medii intime, dar limitarea ar trebui făcută la nivel de departament, nu de persoană. Un team leader ar trebui să stea cu echipa sa în acelaşi birou, chiar dacă între ei ar trebui să existe o diferenţiere, la nivel de preţ al mobilierului, de exemplu”, spune Gămulescu.

Companiile au nevoie şi de zone în care angajatul poate vorbi la telefon sau poate studia, sunt aşa-numitele „quiet room”. De reţinut că astfel de zone au lumină slabă, iar ventilaţie nu există, pentru ca angajatul să nu se obişnuiască cu locul respectiv, să reziste acolo doar o jumătate de oră. „Ideea este că dacă stai mai mult de jumătate de oră într-un loc, pe un articol, înseamnă că ai nevoie de suport şi de o întâlnire. Acolo dai un telefon, în rest lucrezi în spaţiu deschis. Nici cealaltă extremă nu este prea fericită, adică spaţiile unde te aşezi acolo unde găseşti loc şi un computer liber. Afectează enorm productivitatea şi pare că nu ţii cu angajaţii. Trebuie să le oferi angajaţilor intimitate, un spaţiu personal, să nu vină mereu cineva să ţi se uite peste umăr.”

Pe de altă parte, pe piaţă se manifestă schimbări de stil importante, se renunţă la modelul clasic - panouri, mobilier negru, scaune la fel. „Cu aceiaşi bani poţi lua un scaun roşu şi o masă albă şi ai schimbat fundamental imaginea”, spune Gămulescu. Iar companiile au devenit mai atente la calitate, la garanţia acordată sau la producători. Cei mai buni în zona de design sunt italienii, este vorba de detalii, modul în care sunt lucrate piesele de mobilier, calitatea vopsitoriei sau modul de prezentare. Diferenţele se văd şi în detalii mai puţin obişnuite sau vizibile: un scaun managerial obişnuit are până în 40 de kilograme, în timp ce unul de calitate are 70 de kilograme, greutatea în plus apărând din componentele folosite; garanţia acordată este la latitudinea clientului, pe mai mult de 10 ani.