Orele sunt predate de oameni care lucrează deja în domeniu şi care trebuie să se potrivească unui anumit profil; în acest sistem, profesorii primesc şi ei „note” din partea cursanţilor. Cu un profil în minte, reprezentanţii şcolii caută traineri, apoi le evaluează performanţa în sala de curs. „Mentorii sunt persoane care lucrează în IT, trebuie să aibă experienţă practică în firme şi să aibă experienţă de predare. Majoritatea au predat în cadrul firmelor lor sau sunt speakeri la tot felul de adunări şi conferinţe. Căutăm un anumit profil pe care l-am dori la noi în şcoală, apoi îl vedem şi în sală; de obicei, la fiecare curs, ei sunt evaluaţi de cursanţii”, sublinează Sorin Stan.

Şcoala are patru reprezentanţe pe plan local, cea de la Cluj fiind cea mai veche şi în continuare prima ca importanţă în ecosistemul şcolii, însă Bucureştiul câştigă teren, situându-se pe trei, în urma Iaşiului, dar înaintea Timişoarei. „În 2017, cu siguranţă, Bucureştiul va urca pe locul doi. În Capitală cererea în acest domeniu este diversificată: în Cluj concentrată pe industria de programare software şi outsourcing, iar la Bucureşti sunt companii de software, dar şi multe IMM-uri, start-up-uri”. Astfel, în Capitală, din ianuarie până în prezent, au trecut prin sălile de cursuri 130-140 de persoane, iar acum 67 de cursanţi urmează patru discipline: Java, .net, UX Design şi iniţiere IT; la Cluj studiază în prezent în jur de 200 de oameni. Din numărul total de cursanţi, în jur de 80% reuşesc să se angajeze în domeniul testării calităţii, iar în jur de 50-60% izbutesc să fie angajaţi pe posturi de programatori.

CEO-ul şcolii spune că majoritatea oamenilor care vin la cursurile lor sunt tineri de 28-29 de ani „aflaţi la o răscruce de drumuri în cariera lor”, au un background de profil real, şi o experienţă de trei-patru ani pe câmpul muncii, în alte industrii. „Unii dintre ei au învăţat singuri acasă, dar apoi s-au împotmolit undeva, alţii au primit confirmarea din partea unor prieteni că şcoala este bună şi vin să-şi completeze cunoştiinţele.” Dar asta nu înseamnă că nu există excepţii, la cursuri participând şi oameni mai în vârstă, peste 40 de ani, dar şi tineri cu un background umanist. „Noi încercăm să aflăm şi să le spunem lor dacă IT-ul este de fapt soluţia potrivită pentru ei sau nu. Sunt destui care vor să dea banii, deşi noi le arătăm că nu li se potriveşte domeniul şi nu va fi în avantajul lor să marşeze în această direcţie. Este greu să-i convingem de asta. Unii sunt miraţi, alţi frustraţi. Pentru noi e foarte important să gândim businessul pe termen lung, şi atunci e important să tăiem unde e de tăiat, unde nu vedem potenţial”, explică Stan strategia pe care mizează.

Cei mai înaintaţi în vârstă, care au potenţial, sunt acceptaţi la cursuri dar reprezentanţii firmei îi avertizează că majoritatea companiilor au filtre în ceea ce priveşte vârsta unui candidat în cazul în care caută să-şi schimbe locul de muncă. „Am avut studenţi de peste 40 de ani care vor să facă programare pentru că vor să-şi facă propriul start-up, poate au un proiect personal, sau poate vor să-şi facă propriul website”, spune Ciulacu.

Pentru 2017 şeful şcolii vrea să-şi întărească activitatea în oraşele unde organizaţia este deja prezentă şi să diversifice plaja de cursuri oferite. „Vom merge tot mai mult pe cursuri de specializare, iar targetul se va transforma. Vom ţinti persoanele care sunt deja angajate în domeniul IT şi care vor să se specializeze pe un anumită ramură. Procentajul de persoane care fac reconversie va scădea în viitor”, spune Sorin Stan.

IT-ul nu este singurul domeniu cu probeleme în ceea ce priveste forţa de muncă, ci şi alte domenii se lovesc de dificultăţi legate de găsirea forţei de muncă necesare. Educaţia alternativă ar putea fi o soluţie nu numai pentru domeniul vedetă al României, ci ar putea fi transpus şi în alte industrii. „Toate facultăţile din România nu reuşesc să producă suficient de mulţi oameni de care industria are nevoie şi este o oportunitate să facem această reconversie profesională. Ceea ce face Şcoala Informală de IT pentru acest domeniu ar putea fi un exemplu şi pentru alte industrii, unde nevoile sunt oarecum asemănătoare”, conchide Carmen Ciulacu.