Creşterea populaţiei Africii de la unu la trei miliarde şi jumătate de oameni scoate la lumină o problemă cu care continentul se confruntă şi astăzi. Profesorul Nastasia Belc, preşedintele Institutului de Bioresurse Alimentare, susţine că există resurse suficiente să hrănim populaţia lumii, însă arată cu degetul către distribuţia şi modul de furnizare a alimentelor - discrepanţa între zonele cu supraabundenţă şi cele de malnutriţie. De exemplu, în urmă cu trei ani, Europa avusese o producţie de alimente de peste 12 ori mai mare decât necesarul, în timp ce mai bine de un miliard de oameni suferă zilnic din cauza foametei. Seceta care a lovit în 2011 Cornul Africii - cea mai gravă înregistrată în ultimii 60 de ani - a provocat moartea a zeci de mii de persoane şi a pus în pericol milioane din ţări precum Somalia, Kenya, Etiopia, Djibuti, Sudan şi Uganda.

"Este clar că nu putem continua şi nici nu trebuie să creştem consumul de resurse într-un fel similar celui din trecut. În unele zone, folosirea energiei şi resurselor chiar scade, iar productivitatea creşte", spune doctorul Jan Stefan Scheld, country manager al Boehringer-Ingelheim România. Regis Lhomme, preşedintele Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente, vorbeşte mai degrabă despre o stare de prosperitate decât despre un semnal de alarmă. Mai puţini oameni mor astăzi în războaie decât acum 70 de ani datorită păcii care se manifestă la nivel mondial, mai mulţi copii supravieţuiesc bolilor datorită descoperirilor medicale, oamenii trăiesc mai mult datorită eficienţei tratamentelor bolilor cronice care-i decimau în trecut, deci, spune Lhomme, e normal ca populaţia lumii să crească.

Pentru demografi, sociologi şi economişti momentul "şapte miliarde" constituie însă mai degrabă un prilej de îngrijorare, determinat de constatarea că această creştere galopantă a populaţiei nu este însoţită şi de o creştere în aceeaşi măsură a resurselor. Vergiliu Voineagu, preşedintele Institului Naţional de Statistică, remarcă faptul că, deşi există o conexiune între criza pe care o străbate omenirea astăzi şi fenomenul creşterii demografice, legătura nu este de tip cauză-efect.

"Specificul actualei crize trebuie căutat mai ales în spaţiul financiar-bancar şi în acela al penuriei alimentare, chiar dacă şi aceasta din urmă, prezentă în unele zone ale planetei, nu face decât să accentueze pentru populaţiile foarte sărace efectele crizei principale", explică Voineagu. Fenomenul creşterii demografice este deosebit de intens tocmai în zonele cel mai puţin dezvoltate ale planetei, în vreme ce ţările mai bogate se confruntă de multă vreme cu o scădere de populaţie, generată de un spor natural negativ instalat de mai multe decenii. Peste asta vine şi o îmbătrânire accentuată, de asemenea prezentă de multă vreme, iar cele două aspecte "nu fac decât să complice lucrurile şi să împiedice luarea unor decizii, aceleaşi, aplicabile la scară planetară."

Dincolo de consumul necontrolat al resurselor, o problemă a omenirii o reprezintă globalizarea ca un singur organism socio-economic, deşi diversitatea rămâne una dintre caracteristicile sale. Voineagu subliniază că, dacă în urmă cu un secol fenomenul de interconexiune între ţări era la început, mai ales sub aspect economic, astăzi e atât de prezent încât nicio ţară, nici măcar o mare putere economică precum SUA, China, Japonia sau UE nu-şi mai poate construi propriile politici fără a ţine seama de contextul global, de efectele pe care, prin ricoşeu, le poate produce celorlalte state. "Cel puţin pe termen scurt, nu creşterea demografică este principala problemă, ci imposibilitatea reală ca resursele de hrană să urmeze acelaşi ritm", rezumă şeful INS.

Profesorul Vasile Gheţău, directorul Centrului pentru Cercetări Demografice, anticipează că ipoteza creşterii populaţiei mondiale în ritmul actual va accentua prăpastia dintre ţările dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate: dacă primele nu vor renunta la o parte din bogăţie şi confort şi dacă liderii politici ai marilor puteri economice nu vor restructura actuala ordine economică, socială şi financiară, marile discrepanţe şi fracturi se vor accentua, cu preţ greu de bănuit astăzi.

Terra se apropie de unele limite ale bogăţiilor şi resurselor sale cunoscute până acum - apă, resurse forestiere, pământ arabil, combustibil fosil. "Marea provocare a unei populaţii de şapte miliarde astăzi şi, mai ales, de nouă-zece miliarde la mijlocul secolului este tocmai asigurarea nevoilor populaţiei protejând însă echilibrul complex al naturii", spune Gheţău. Iar experţii Fondului ONU pentru Populaţie afirmă fără echivoc: "Ţările bogate consumă resursele într-un ritm pe care natura nu îl poate susţine pentru întreaga umanitate". Pe acelaşi ton, Jan Stefan Scheld, country manager al Boehringer-Ingelheim, concluzionează că în unele regiuni planeta a atins şi şi-a depăşit limitele de toleranţă, fără să fie "o consecinţă directă a numărului de locuitori, ci a comportamentului unora dintre ei".