Ministrul de finanţe Vitor Gaspar a încercat să potolească speculaţiile despre situaţia îndatorării, spunând că e nevoie de timp şi că măsurile de ajustare fiscală îşi vor face efectul până în 2014, când economia va fi revenit la creştere, iar datoria publică în raport cu PIB va începe să scadă, ceea ce va încuraja pieţele financiare să scadă dobânzile cerute ţării. Dar mai puţin contează ceea ce spun oficialii lusitani: la fel ca şi în cazul Greciei, ceea ce se întâmplă cu Portugalia priveşte toată construcţia zonei euro, aşa încât sarcina de a-i contracara pe alarmişti şi-au asumat-o liderii europeni. Ewald Nowotny, membru al consiliului guvernatorilor BCE, a criticat declaraţiile lui Mohamed El-Erian, afirmând că situaţia Portugaliei nu se compară cu cea a Greciei nici ca structură a economiei, nici ca povară a datoriei. Nowotny n-a uitat să sublinieze, aşa cum făceau grecii în 2010, că şeful Pimco este "un administrator de active care îşi urmăreşte interesele", ceea ce face ca declaraţiile lui să fie "foarte problematice".

Nu e o noutate că Fondul american Pimco (Pacific Investment Management) a fost citat în presa elenă, spaniolă, italiană şi britanică drept unul dintre cei mai mari speculatori contra monedei euro în 2010, fiind nominalizat inclusiv într-un raport al serviciilor de informaţii greceşti drept coautor, alături de Paulson&Co. şi alte două fonduri de investiţii, al atacurilor speculative contra ţărilor din zona euro. Şi nu e în discuţie dacă aceste fonduri au de câştigat sau nu din astfel de atacuri, ci dacă profeţiile lor sumbre se pot adeveri sau nu. În 2010 şi 2011, de fiecare dată când un demnitar grec, portughez, irlandez sau de la Bruxelles spunea că nu sunt probleme în ţările respective şi în zona euro, pieţele interpretau reacţia tocmai ca o dovadă că există probleme, iar de fiecare dată când un investitor spunea că PIIGS sunt ameninţate de insolvenţă, dobânzile pentru datoria lor creşteau şi astfel profeţia se apropia de împlinire. Am avea de-a face, deci, cu precedente suficiente pentru un cerc vicios similar şi în cazul de acum al Portugaliei.