Legal, Uwaydah este un personaj bine ascuns în fundal. Soţia sa Kadri figurează în acte ca directorul executiv al companiei GestütEichenhainGmbH. Eichenhain este deţinută de Fort Holding, o firmă din capitala Estoniei, Tallinn, pe care MunirUwaydah a înfiinţat-o în anul 2000 şi pe care a vândut-o în 2003. De atunci, Fort Holding aparţine unei companii cu numele Pergola, înfiinţatăşi ea de Uwaydah. Între timp, el a plecat de la această firmă. Sediul Pergola este în Beirut, capitala Libanului, unde se crede că Uwaydahlocuieşte acum.

În rechizitoriul din februarie 2015, procurorul nu-l acuză pe Uwaydah de spălare de bani. Într-un alt document depus la dosar după şapte luni, în care procurorii detaliază condiţiile în care pot fi puşi în libertate pe cauţiuneceilalţiacuzaţi, se arată că Uwaydah a creat companii-fantomă şi conturi bancare paravan „pentru a-şi ascunde activele“.

Documentul menţionează suspiciunea de spălare de bani. MunirUwaydahşialţiacuzaţi ar fi transferat milioane de dolari din SUA în Estonia şi Liban. De asemenea, procurorii suspectează că acuzaţii au „conturi bancare, birouri de lucru şiproprietăţi“ şi în Germania.

Contactat de Der Spiegel, avocatul libanez al lui Uwaydah a respins formal toate acuzaţiile aduse de procurorii americani clientului său. De asemenea, avocatul susţine că Uwaydah nu a fugit, deşitrăieşte în Liban de şase ani. Un avocat care reprezintă GestütEichenhain arată într-un comunicat că ferma de cai nu este menţionată în procedurile legale. El neagă că Eichenhain este implicată în acest caz şi că herghelia a primit „plăţi cu scopul de spălare de bani“ de la companiile-părinte Pergola şi Fort Holding.

Însă există o urmă care duce de la Eichenhain la spectaculosul caz de fraudă. Din septembrie 2009 până în august 2010, Marisa S., asistenta din California a lui MunirUwaydah, a fost autorizată să reprezinte ferma de cai în Saxonia Inferioară.

Femeia este, de asemenea, unul dintre inculpaţii din procesul contra lui Uwaydah. Potrivit procurorului, Marisa „a controlat majoritatea conturilor bancare în care Uwaydah băga bani şi a reuşit să facă transferuri de bani între aceste conturi“ între 2004 şi 2010. Mai mult, procurorul spune că Marisa „a participat activ la înfiinţarea companiilor-fantomă pentru a dezvolta frauda şioperaţiunile de spălare de bani“.

Procurorul din Los Angeles nu a vrut să răspundă la întrebările revistei germane despre rolul inculpatei Marisa, explicând că există „o investigaţie în curs“. Avocatul care reprezintă GestütEichenhainGmbH a respins orice legătură între acuzaţiile contra Mariseişi faptul că a fost reprezentantul autorizat al fermei.

Călăreţul Rolf-GöranBengtssonsusţine că l-a văzut ultima dată pe patronul său în iulie 2015, la Eichenhain. S-ar putea să fi fost un motiv pentru aceasta: probabil că Uwaydah a fost avertizat.

În septembrie 2015, procurorul de district din Los Angeles a declarat, din eroare, presei că Uwaydah a fost arestat în Germania şi că aşteaptă extrădarea în SUA. Scăparea a produs tensiuni între ministerul german al justiţieişiinstituţia similară din SUA. S-a spus că Înalta Curte Regională din Celle a refuzat să-l aresteze pe Uwaydah pentru că autorităţile americane nu au prezentat o cerere formală de extrădare ci doar o cerere de arestare, iar acuzaţiile nu au fost descrise cu detalii suficiente.

Spiegel a aflat, din surse, că mandatul internaţional pentru arestarea lui Uwaydah a fost eliberat abia pe 8 octombrie 2015, iar autoritatea răspunzătoare cu procedurile este Biroul de Stat pentru Investigaţii din Saxonia Inferioară, în timp ce „departamentul responsabil cu căutarea“ este Biroul Central de Investigaţii din Oldenburg, autoritatea care se ocupă de districtul Verden, unde se află Gestüt Eichenhain. Mandatul de arestare arată şi că Uwaydah foloseşte 18 porecle diferite, printre care „John OneDoe“.

Când Bengtsson a venit în Belgia cu Uwaydah în 2014 pentru a o vedea pe Heartfelt, el nu avea cum să ştie despre acuzaţiile aduse de autorităţile americane sponsorului său.

Însă în septembrie 2015, procurorul din LA a publicat principalele capete de acuzare contra lui Uwaydah, ceea ce înseamnă că de atunci informaţia era disponibilă.

Bengtsson, care vorbeşte fluent germana, a acceptat să se întâlnească cu reporterii la Oliva Nova din Spania. Alţicălăreţi de top s-au adunat acolo pentru a se pregăti pentru sezonul olimpic. El este însoţit acolo de partenerul său de afaceri Bo Kristoffersen, care trăieşte în Schleswig-Holstein de 20 de ani şi are propriile grajduri acolo. Introvertitul Bengtsson lasă discuţiileşiexplicaţiile pe seama partenerului său. Este ceva agresiv în purtarea lui danezului, un om de afaceri trecut prin multe şiobişnuit cu situaţiile de conflict.

„S-a întâmplat acum doi ani. Munir Uwaydah a luat legătura cu noi şi s-a oferit să fie patronul nostru“, spune Kristoffersen, „aşa că ne-am dus împreună la acea herghelie renumită, Uwaydah a cumpărat-o pe Heartfeltşi ne-a dat-o nouă“.

Desigur, şi ei au auzit „vorbe“ că noul lor asociat de afaceri are „probleme cu instanţele de judecată“. Însă nimic concret, insistă Kristoffersen. „Considerăm că cineva este nevinovat până când este dovedit contrariul. Ne vom schimba părerea despre Uwaydah când acesta va fi condamnat.“

Unii dintre caii din grajdurile lui Bengtsson sunt finanţaţi de un membru al clanului Kristiansen, una dintre cele mai bogate şi respectabile familii din Danemarca. Călăreţul stă tăcut şi cu faţa lungă în faţa unei ceşti cu cappuccino.

În vremurile de acum, cei mai buni cai sunt la fel de scumpi ca picturile maeştrilor din vechime, spune Kristoffersen, cu diferenţa că o operă de artă este o investiţie pe termen lung. Cu Heartfelt călăreţul suedez ar trebui să concureze la turneele mari doar cam cinci ani de acum încolo. HelloSanctos, calul jocheului scoţian Scott Brash, al doilea în clasamentele mondiale, costă circa 10 milioane de euro.