Dar localnicii trag speranţe, alimentate de oameni precum Ada Colau, o femeie în vârstă de 42 de ani, care a dobândit o reputaţie de activistă în comunitatea în care locuieşte. A fost aleasă primar al Barcelonei de mai bine de un an, iar turismul se află pe locul fruntaş al listei cu probleme de rezolvat; le-a promis cetăţenilor să le recâştige oraşul. „În centrul istoric, numărul de paturi turistice este acum de trei ori mai mare decât numărul de locuitori”, spune Colau. „Fenomenul ameninţă identitatea locală. Dacă vreau să mă întâlnesc cu cineva la un pub din apropiere, este dificil de găsit o locaţie care să reflecte atmosfera locală. Cele mai multe sunt acum locuri fără niciun caracter propriu”, adaugă ea. De asemenea, din punctul de vedere al edilului, turiştii au devenit un adevărat calvar şi pentru La Rambla, o stradă a Barcelonei împrejmuită de copaci, una dintre cele mai interesante atracţii ale oraşului. „Obişnuiam să mă plimb acolo cu familia, dar acum şi eu şi localnicii evităm acea zonă, fiindcă e sufocată de turişti. Mii de oameni trăiesc de-a lungul La Rambla şi câteva milioane de turişti li se alătură în fiecare an. E incredibil”, spune Colau. Aşadar, oraşul a început să organizeze evenimente pentru locuitori pentru a le consolida coeziunea şi a-i determina să renunţe la decizia de a se muta.

Susţinătorii o văd pe Colau ca pe răzbunătoarea celor oprimaţi, însă cei care fac bani din turism o urăsc. La scurt timp după preluarea mandatului, Colau a impus o limitare de până la 30 de proiecte hoteliere planificate. De asemenea, oraşul a fost pus sub aşteptare în legătură cu eliberarea autorizaţiilor pentru noi apartamente turistice. Enrique Alcántara, în vârstă de 42 de ani, refuză să accepte deciziile primăriţei, el fiind preşedintele Apartur, asociaţie de proprietari ce furnizează aproximativ 7.000 din cele 10.000 de apartamente de vacanţă care sunt închiriate oficial turiştilor în Barcelona. Există, probabil, cu câteva mii mai multe dacă am include apartamentele folosite ilegal în acest scop, însă Alcántara ţine să menţioneze că el nu are nimic de-a face aceştia. „Noi suntem victime”, spune o persoană din asociaţie la întâlnirea cu primarul pentru a discuta acest subiect. Omul, care a închiriat apartamente turiştilor de ani de zile, strigă cât să-l audă toată încăperea: „Ţineţi cont de faptul că turismul reprezintă 13% din veniturile Barcelonei!”.

În anii 1950, când Enzensberger a scris eseul despre esenţa turismului, excursiile de câteva zile în oraşe europene erau încă apanajul clasei de sus. Vizitatorii soseau cu maşina sau cu trenul, doar câţiva permiţându-şi să zboare. Pe atunci, turiştii erau interesaţi, în principal, să vadă diversele obiective culturale şi arhitecturale notabile, iar cumpărăturile şi distracţiile ce includeau alcoolul erau secundare. Turismul de oraş a devenit un fenomen de masă în anii 1980, când creşterea veniturilor a dus la formarea unei noi tendinţe, aceea de a călători şi în afara vacanţei anuale la plajă sau la munte. Noi companii aeriene, cum ar fi Ryanair şi Easyjet, au început să revoluţioneze aviaţia, stârnind furia liniilor aeriene tradiţionale. Biletele au devenit disponibile la preţuri modice, iar mişcarea companiilor aeriene cu discount au adus noi grupuri de clienţi - în special tineri - pentru hoteluri sau pensiuni. Dintr-o dată banii de buzunar au fost, mai mult ca oricând, suficienţi pentru a se plimba în destinaţii din ce în ce mai îndepărtate de casă. Astăzi, companiile aeriene ce oferă discounturi deţin o cotă de piaţă de 40% din sectorul aviaţiei în Europa, număr care ar urma să crească semnificativ. Acest lucru a determinat companii mari precum Lufthansa să-şi creeze propriul brand ieftin, Eurowings, deoarece nu-şi permite să piardă acest segment important de clienţi.

Companiile de turism au recunoscut însă că turismul de oraş trebuie controlat mai eficient. Lider pe piaţa europeană, TUI face publicitate pentru noi destinaţii, tocmai pentru a împiedica locurile deja populare să devină prea aglomerate. De exemplu, ca o alternativă la Dubrovnik, în Croaţia, TUI oferă acum excursii la Kotor, în ţara vecină, Muntenegru. De asemenea, în loc de Amsterdam, care funcţionează la capacitate maximă, compania atrage oamenii spre Rotterdam. În cele din urmă, oraşele sunt ca oamenii – unele pur şi simplu sunt mai populare decât altele. Însă, în cazul în care iubirea devine obsesivă şi apăsătoare, e timpul pentru o schimbare radicală; exact ceea ce au de gând să facă marile oraşe turistice.