Pentru un proprietar de bar din cartierul lui Di Matteo, acest ”cadou“ se traduce printr-o reducere de 6.000 de euro a profitului anual. Multe afaceri mici nu mai pot plăti taxa de protecţie, iar unii întreprinzători nu mai vor să plătească. Mesaje ale organizaţiei Addiopizzo sunt afişate acum în peste 1.000 de vitrine în şi în jurul Palermoului. Organizaţia încurajează consumatorii să facă cumpărături în magazine care refuză să plătească taxa ”pizzo“, adică de protecţie.

Sicilia este şi o ţară a emigranţilor. Insula are cea mai mare rată de emigrare în Italia, unu din şapte sicilieni trăind acum în străinătate. Provincia Agrigento este cea mai afectată. Aici se află Valea Templelor, un loc lângă mare, cu sanctuare vechi de 2.500 de ani din perioada elenistică, unul dintre cele cinci situri din patrimoniului mondial UNESCO din Sicilia.

Însă afacerile din turism au scăzut recent cu mai mult de o treime. Sicilia este o bijuterie de pe care trebuie dat praful jos, spune Giuseppe Parello, directorul parcului de arheologie din Valea Templelor. În 2016, avea un campus Google construit la baza templului Concordia, un atelier de lucru de lux pentru directori de afaceri şi oaspeţi precum regina Iordaniei şi actriţa Angelina Jolie. Parello, un om elegant cu o prezenţă remarcabilă printre ruinele dorice, oferă un număr neobişnuit de mare de idei în raport cu standardele siciliene. ”într-un deşert industrial cum este Sicilia, trebuie să oferim tinerilor oportunitatea de a rămâne aici“, spune el. ”Noi, sicilienii, suntem foarte ataşaţi de pământul nostru.“

Însă, cu şomajul în rândul tinerilor de pe insulă la 57%, ceva trebuie să se întâmple. De la preluarea poziţiei sale, Parello a dublat veniturile parcului şi a generat noi venituri prin vânzarea de produse locale cum ar fi vinul, măslinele şi migdalele. Potrivit directorului, ”turismul fast-food“, care a îmbolnăvit până acum Sicilia, face doar ca siturile istorice ale insulei să rămână ceea ce sunt astăzi: ”Catedrale în deşert“.

Spunând aceste cuvinte, intră în maşină şi se îndreaptă spre deşertul industrial din afara oraşului Agrigento, un peisaj de depozite şi fabrici abandonate, practic lipsite de oameni. După 15 kilometri, Parello opreşte maşina în Aragona, unde locuieşte.

Aragona, fost oraş de exploatare a sulfului, a fost afectat de emigrare mai grav decât orice alt oraş din Italia. Din numărul oficial de locuitori (17.954), aproximativ jumătate trăiesc acum în străinătate. Muncitorii obişnuiau să trimită bani acasă pentru a adăuga etaje caselor lor, însă multe dintre aceste clădiri sunt acum complet sau parţial goale. în vremurile bune, locuitorii şi-au construit casele cu câte un etaj pentru fiecare copil. Dar copiii nu se mai întorc la Aragona. Sicilia nu are ce să le ofere. Astăzi, parterul caselor este ocupat de bătrâni. La etajele superioare stau porumbei.

Oraşul are o şcoală, trei farmacii, câteva baruri şi un restaurant pe Via Roma. Zeci de refugiaţi din Africa Subsahariană şi-au găsit adăpost în vechiul palat al ducelui Naselli din piaţa mare.

Nino Seviroli este memoria acestui oraş muribund. Cântăreţ, actor, anarhist şi filantrop, el este acum bibliotecarul oraşului. Cântecele sale sunt despre istoria Aragonei. Este trist când cineva nu are altă posibilitate decât să emigreze, dar nu orice schimbare este o pierdere, spune Seviroli în timp ce-şi conduce Fiatul spre grămezile de zgură de la minele de sulf, spre cuptoarele goale şi turnurile de sablare de deasupra oraşului.

Când ultimele mine au fost închise în anii 1960 şi minerii s-au mutat la exploatările de cărbune din nordul Europei, Seviroli şi-a luat chitara şi a plecat şi el. A făcut muzică cu Jacques Brel în Belgia, a fost actor sub regia lui Andrea Camilleri la Roma şi a cunoscut o altă lume. De atunci, a devenit mai critic ca oricând în ceea ce priveşte ritmul lent al schimbării din Sicilia.

”Avem mine de sulf, zone de conservare, laureaţi ai Premiului Nobel şi temple greceşti. Avem ceva de făcut pentru noi înşine şi totuşi ce se întâmplă? Practic nimic“, spune Seviroli. ”Acest oraş va înceta să mai existe deoarece, pentru oricine cu orice talent, emigrarea nu este o alegere, ci o necesitate.“

Sicilia este şi o ţară în care curge lapte şi miere. Cel puţin aşa spun politicieni precum Francantonio Genovese, poreclit ”Regele Messinei“. în ianuarie, a fost condamnat la 11 ani de închisoare pentru formarea unei organizaţii criminale, pentru spălare de bani şi fraudă. Genovese, împreună cu soţia sa, cumnatul şi cumnata, ar fi deturnat milioane de euro din fonduri UE destinate programelor de formare profesională. Rechizitoriul menţionează ”servicii complet fictive şi facturi exagerate“, precum şi o lipsă de remuşcări fără precedent. ”Ei s-au considerat imuni la lege“, scriu procurorii.

Povestea lui Genovese spune multe despre Sicilia şi despre modul în care acest ”paradis“ este jefuit. Aceasta ilustrează impotenţa oamenilor de rând, lăcomia clasei politice şi puterea dinastiilor. Tatăl lui Genovese era senator şi un unchi de-al său a servit opt mandate ca secretar de stat la Roma. Genovese însuşi a fost membru al comisiei de anchetă a parlamentului italian în privinţa activităţilor Mafiei. ”Nu există nicio zonă, niciun spaţiu, niciun colţ în administraţie sau în coridoarele puterii“ unde Genovesii să nu fi exercitat control, scriu procurorii în rechizitoriul lor.

Însă Francantonio Genovese nu este în închisoarea Gazzi din Messina, unde a stat înainte de începerea procesului său. De fapt, el se afla recent la barul parlamentului italian, unde şi-a comandat un ceai, un croissant şi un pahar de suc de portocale, energie pentru încă o zi ca reprezentant al poporului. Genovese a schimbat partidele de şapte ori şi a părăsit recent Partidul Democrat al lui Renzi pentru a se alătura taberei Berlusconi. îi este permis să ocupe locul 536 în Palazzo Montecitorio, care găzduieşte Camera Deputaţilor, să participe la dezbateri şi să-şi primescă salariul de parlamentar până la încheierea procesului de recurs.

În Italia, până când este pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă, infracţiunile de corupţie ajung deja aproape de prescriere.

Politicianul este acuzat de evaziune fiscală de 16 milioane de euro. Evaziunea fiscală este un sport naţional sicilian. Autorităţile fiscale au acumulat 52 miliarde de euro în creanţe fiscale restante din 2006, o sumă care ar acoperi bugetul insulei timp de trei ani. într-un raid de amploare, anchetatorii au confiscat următoarele vehicule de lux de la evazionişti: 33 de maşini Ferrari, 119 Porsche, 49 Jaguar, 17 Maserati, 2 Rolls-Royce, 3 Cadillacuri, 4 Hummeruri şi un avion privat.

Pe lângă lipsa veniturilor, Sicilia se confruntă şi cu cheltuieli guvernamentale exagerate. Insula cheltuieşte de şase ori mai mult cu funcţionarii publici decât regiunea Lombardia, mai mare şi mult mai bogată. Sicilia, care a beneficiat de un statut special din 1948, primeşte subvenţii generoase de la Roma şi se bucură de autonomie politică, culturală şi economică extinsă. Acest lucru a creat o birocraţie supradimensionată, iar politicienii sicilieni se bucură de beneficii generoase. După ce a participat la doar cinci sesiuni ale parlamentului local, un parlamentar din Palermo şi-a câştigat deja dreptul la o alocaţie lunară de 2.000 de euro pentru restul vieţii sale. Statutul special al Siciliei în Italia, o ţară supraîndatorată, este o încurajare consfinţită în constituţie de a nu face nimic.

Politicianului Genovese, care neagă acuzaţiile de mai sus, i se impută alte acuzaţii: de a fi dezvoltat un sistem în genul mafiei în oraşul său Messina, unde contracte publice mici au fost date la schimb pe voturi. Contractele pe trei luni ar fi fost acordate în schimbul a 10 voturi pentru Genovese şi oamenii săi. Procurorii spun că în districtul lui Genovese unii alegători erau ”atât de disperaţi încât o pungă cu alimente“ era suficientă pentru a-şi vinde votul. în alegerile primare pentru Partidul Democrat din 2012, Genovese a fost candidatul cu cea mai mare cotă de vot din toată Italia. Din vila de lux de pe malul mării, la nord de Messina, legiuitorul se bucură de priveliştea Italiei continentale de peste apă. Un megaproiect, podul de 3,3 kilometri ”ponte sullo stretto“, care ar lega Sicilia de continent de-a lungul strâmtorilor învăluite în legendă încă din zilele lui Homer, s-ar extinde până undeva lângă moşia sa.

Se vorbeşte de 8 miliarde de euro în costuri de construcţie pentru o punte profund simbolică peste decalajul dintre Sicilia şi Italia continentală. însă proiectul, un subiect despre care se discută de 150 de ani încoace şi care a fost aprobat de parlament în 1971, nu face niciun progres. Pe Genovese, ”Regele Messinei“, nu-l deranjează. Compania sa de familie câştigă milioane de euro din transportul cu feribotul peste strâmtoarea Messina. Dar ar beneficia foarte mult şi de pe urma unui pod suspendat de miliarde de euro.

De asemenea, s-au făcut aranjamente pentru evenimentul puţin probabil ca Genovese să fie trimis la închisoare. Pe 5 noiembrie, fiul său, Luigi, de 21 de ani, a fost ales în parlamentul sicilian, reprezentând tabăra Berlusconi. în prima sa apariţie majoră, tânărul Genovese a spus că e mândru de tatăl său şi că intenţionează să continue pe urmele lui.