Un alt exemplu de aplicarea concretă a biblioterapiei este acela când "agresivitatea unui preadolescent  poate fi canalizată spre aspiraţia de-a deveni un sportiv de performanţă în urma citirii biografiei unui mare sportiv", spune Lucaciu. În România, fenomenul de biblioterapie, cu tot ceea ce presupune, nu este foarte răspândit, deşi recomandările abundă. „Biblioterapia (n.r. - în sensul de recomandare) este populară şi aplicată de mulţi, însă celelalte metode ale ei sunt mai puţin cunoscute şi aplicate“, spune Drăgulin, care a observat că metoda este aplicată în mod nesistematizat de bibliotecari, librari, psihologi sau pasionaţi de lectură, care au constatat din propria experienţă că pot ajuta pe cineva recomandând cărţi. Pe de altă parte, Bogdan Lucaciu observă că "cu excepţii nesistematice, spontane, ea nu este o metodă utilizată la noi. Au existat câteva programe restrânse de ”a citi pentru a înţelege” prin anii 90, dar au avut mai degrabă un scop pedagogic decât terapeutic."

Tariful serviciului este de 100 de lire (tariful School of Life), însă consultările individuale făcute de Cristina Drăgulin sunt gratuite. Se pot organiza însă şi ateliere de biblioterapie colectivă. „Costurile depind de mulţi factori (durată curs, conţinut/tematică, număr de participanti, deplasare etc.) şi diferă mult de la un caz la altul“, explică Drăgulin. Iar consultarea se realizează prin intermediul unui chestionar, discutat în cadrul mai multor întâlniri.

Cei de la School of Life le cer clienţilor să completeze un chestionar, apoi li se recomandă un număr de cărţi, iar prescripţia completă este dată câteva zile mai târziu. „Primii paşi presupun cunoaşterea cât mai detaliată a cititorului. Apoi, următoarea etapă nu constă neapărat în recomandarea de cărţi, ci în învăţarea şi descoperirea tehnicilor de selecţie a cărţilor conforme unor criterii proprii fiecăruia“, detaliază Cristina Drăgulin procesul de consultare. Cărţile recomandate nu sunt doar cele de beletristică sau cele de „selfhelp“(autoajutor), ci o combinaţie din diferite domenii şi genuri literare, recomandări croite pe nevoile cititorului, nefiind vorba despre recomandări universale. „Biblioterapeutul recomandă doar cărţi citite de el integral sau parţial, ştiind despre ce este vorba în ele, altfel nu are nicio credibilitate. De aceea, din acest punct de vedere, cea mai populară tehnică a biblioterapiei este şi cea mai limitată, pentru că biblioterapeutul nu poate recomanda decât cărţi pe care le-a citit el. Fiecare dintre noi este un sistem unic de trăsături fizice şi psihologice şi numai această «hartă personală» a fiecăruia decide eficient cea mai bună lectură“, explică Cristina Drăgulin.

Un studiu publicat în 2011 în Annual Review of Psychology arată că, atunci când oamenii citesc despre o experienţă,  regiunea neurologică stimulată este aceeaşi cu cea stimulată când experienţa este trăită în mod nemijlocit, dar şi faptul că folosim aceeaşi reţea a creierului când citim şi când încercăm să ghicim sau să rezonăm cu starea emoţională a unei persoane.

Această descoperire este subliniată şi în studii ulterioare, 2006 şi 2009, în care s-a arătat că oamenii care citesc multă ficţiune tind să empatizeze mai mult cu cei din jur, iar în 2013 un alt studiu a dezvăluit că persoanele care citesc ficţiune au rezultate mai bune la testele care măsoară percepţia socială şi empatia. Pe de altă parte, Suzanne Keen, în cartea sa Empathy and the Novel, îşi exprimă scepticismul legat de faptul că toate conexiunile empatice create în timpul lecturii se transformă imediat şi de la sine într-un comportament altruist. „Cărţile nu pot genera schimbarea de unele singure“, situaţie ce ţine şi de faptul că „mulţi cititori pot părea antisociali sau indolenţi“. Cititul oferă o stare psihică şi emoţională plăcută, asemănătoare cu meditaţia, iar oamenii care citesc regulat dorm mai bine, au nivelul de stres mai scăzut, au mai multă încredere în ei şi sunt mai puţin predispuşi la depresie decât cei care citesc sporadic sau deloc. „În plus, experienţele cognitive şi emoţionale din timpul lecturii se «extind» firesc în viaţa de zi cu zi a cititorilor – de pildă, cineva pasionat de gătit poate face în propria bucătărie reţete inspirate din cărţile lui Hemingway“, spune Cristina Drăgulin.

Ce este fericirea şi cum putem fi fericiţi sunt întrebări la care am putea primi 1.000 de răspunsuri diferite de la 1.000 de oameni. Lectura ne face fericiţi? Cristina Drăgulin crede că da: „Eu cred că fericirea este a fiecăruia dintre noi şi oricât am încerca să generalizăm definiţia fericirii nu ne va ieşi ceva care să mulţumească pe toată lumea. Aşadar, din perspectiva asta cititul chiar te poate face fericit, dacă e o lectură care este intrinsec necesară firii tale, care ţine cont de preferinţele, de preocupările, de problemele tale, de trăsăturile tale de personalitate şi e pliată pe dorinţele tale legate de familie, job, carieră, prieteni sau viaţă socială.“ "O revelaţie provenită din cărţi, care îţi dă coordonatele unei schimbări de atitudine faţă de o problemă de viaţă care te nemulţumeşte, te sâcâie sau te nelinişteşte poate fi numit un moment de fericire.", spune şi Bogdan Lucaciu, psihoterapeut.