Astfel de schimbări trec în bună măsură neobservate, în timp ce industrii întregi se transformă într-un ritm tot mai ac-celerat. Într-un viitor deloc îndepărtat am putea avea producţie şi distribuţie complet automatizate în aproape toate sec-toarele. De exemplu, în industria alimentară: o reţea de tractoare autonome, roboţi şi senzori va putea cultiva, recolta, sorta şi ambala produse alimentare efectuând în acelaşi timp şi controlul calităţii. Drone ar monitoriza constant de la înăl-ţime şi ar transmite instrucţiuni roboţilor de la sol. Autovehiculele autonome vor livra ulterior alimentele.

Roboţii şi algoritmii se vor ocupa de distribuţie în depozite, vor prepara produsele şi le vor vinde. Toate componentele acestei tehnologii există în prezent, la nivel de prototip sau chiar la nivel comercial. Acelaşi concept se poate aplica în orice industrie, odată cu progresele tehnologiei.

În septembrie, Universitatea Oxford a publicat un studiu în care estima că până la 47% dintre locurile de muncă din SUA riscă să fie înlocuite de tehnologie în următorii 20 de ani. Mulţi economişti susţin această teză ca fiind o posibilitate concretă, întrucât timpul disponibil pentru adaptare la aceste schimbări este prea scurt.

Dovezi există. Biroul de Statistică a Muncii din Statele Unite a publicat date care compară profiturile companiilor cu rata de participare a populaţiei pe piaţa muncii. Profiturile companiilor sunt la un maxim record, în timp ce rata de angajare se află la cel mai redus nivel începând din 1983. Înainte de această perioadă, prezenţa femeilor pe piaţa muncii a fost prea scăzută pentru ca datele să poată fi utilizate pentru comparaţie.

Recuperarea economică în desfăşurare în Statele Unite este una lipsită de înfiinţarea unui număr semnificative de lo-curi de muncă. Principalul vinovat este creşterea puternică a productivităţii, determinată mai ales de progresul tehnologic - automatizarea, puterea de calcul, roboţii, analiza datelor, algoritmi inteligenţi şi altele.

Şomajul tehnologic nu este însă un fenomen inevitabil, afirmă Pistono. În viitor, omenirea va inventa probabil multe noi locuri de muncă, care nu reprezintă o necesitate. Găsirea de locuri de muncă pentru a le înlocui pe cele dispărute ar putea fi însă calea greşită. Datele arată o convergenţă a două trenduri îngri-jorătoare: creşterea dramatică a inegalităţii şi trans-formarea pieţei muncii într-un ritm fără precedent din cauza inovaţiei tehnologice.

Având în vedere aceşti doi factori, este necesară o discuţie serioasă la nivel global despre scopul economiei. Ar fi necesară o renegociere a contractului social dintre oameni, stat şi sectorul privat. Această discuţie ar trebui să aibă loc acum, înainte ca situaţia să se agraveze şi mulţi oameni de vârstă mjlocie, fără o calificare căutată pe piaţă, să se trezească fără locuri de muncă şi fără perspectiva de a-şi găsi noi slujbe.

Guvernele, companiile şi populaţia ar trebui să se pregătească pentru aceste schimbări conştientizând că nu există o soluţie magică pentru a rezolva totul şi că lucrurile nu funcţionează izolat. Politicile pe care decide să le implementeze un guvern afectează cetăţenii şi sectorul privat.

Printre soluţii s-ar putea număra forme de sprijin pentru şomeri, micşorarea aparatului de stat, programe de stimulare a inovării în rândul companiilor de tip start-up, precum şi asigurarea unui venit minim garantat. O dezbatere cu o participare cât mai largă ar putea asigura găsirea unor soluţii cât mai bune.

Federico Pistono este fondator şi director general al companiei de învăţare online Esplori, informatician, activist şi antreprenor social. Pistono este autorul cărţii "Roboţii îţi vor fura locul de muncă, dar e în regulă: Cum să supravieţuieşti colapsului economic şi să fii fericit".