Recenta remaniere guvernamentala a insemnat eliminarea din Executiv a patru ministri milionari, fiecare dintre ei cu afaceri personale in domeniile pe care le superviza. Mai mult, dupa cum observa analistii, cele mai de succes companii din Egipt sunt cele care au intretinut relatii apropiate cu regimul politic, inchizand astfel drumul pentru orice alt competitor si confiscand practic avantajele cresterii economice. De altfel, economia egipteana pare astfel croita incat sa-i favorizeze pe cei bogati, fara concesii: ca si alte bunuri de baza, pretul benzinei este subventionat de stat (un litru costa echivalentul a putin peste 50 de bani), dar de aceasta facilitate, care insumeaza dublul sumelor alocate pentru sanatatea si educatia publica, beneficiaza mai mult cei bogati, posesori de masini cu consum mare, dar si de case somptuoase pentru care energia electrica este produsa tot din gaze naturale subventionate. Majoritatea populatiei a incasat cel mai puternic efectul cresterii cotatiilor internationale la grau si alte marfuri - Egiptul este cel mai mare importator de grau, iar pretul acestuia s-a dublat in ultimul an - care s-a tradus si in cresterea inflatiei la peste 10% in ultimii doi ani.

Mai mult, pentru a putea pastra subventiile de circa 11 miliarde de euro anual, Egiptul a fost nevoit sa se tot imprumute, ajungand la o datorie publica de 74% dintr-un produs intern brut de circa 360 de miliarde de euro in 2010. De altfel, chiar saptamana trecuta vechiul guvern programase o licitatie in care sa stranga circa 500 de milioane de euro, dar manifestatiile de amploare de pe strazi au determinat amanarea planurilor si cresterea costurilor de imprumut, mai ales dupa ce agentia Moody's a coborat ratingul de tara al Egiptului cu doua trepte sub "investment grade".

Puterea de anticipatie de care nu a dat dovada Hosni Mubarak in Egipt a folosit-o insa recent regele Abdullah al Iordaniei, unul dintre cei mai influenti lideri arabi din lume. Confruntat si el, la o scara mai mica, cu proteste de strada in care Fratii Musulmani din Iordania s-au infiltrat inca de la inceput, regele hasemit a schimbat premierul cu un potential reformator caruia i-a cerut sa faca schimbari "reale" si chiar s-a intalnit, dupa zece ani de pauza, cu liderii Frontului de Actiune Islamica, aripa militara a Fratilor Musulmani. Ca nemultumirea protestatarilor - izvorata, ca aproape peste tot in Orientul Mijlociu, din repartizarea inegala a bogatiei in societate - nu poate fi potolita cu sacrificarea unui premier e foarte posibil. Dar cateva avantaje de care se bucura regele iordanian sunt suficiente ca sa-i asigure inca o perioada de liniste: spre deosebire de Tunisia si Egipt, natiuni omogene si inchegate, Iordania are o populatie eterogena, compusa din triburi din Palestina, refugiati si beduini din Fasia Gaza, ceea ce face ca si opozitia la regimul lui Abdullah al II-lea sa fie fragmentata si mai usor de invins. n plus, familia hasemita aflata la putere se bucura de legitimitate, dupa ce a reusit sa unifice in ultimul secol aceasta natiune atat de diversa, iar figura lui Abdullah nu a fost asociata pana acum cu erori majore de imagine.

Locul unde pare cel mai probabil ca se va repeta scenariul tunisian, amplificat in aceasta perioada in Egipt, este Yemenul. }ara de origine a liderului Al-Qaida, Usama bin Laden, si a retelei sale, Yemenul este in fapt o natiune mica si foarte saraca, condusa de un lider despotic destul de asemanator cu Zine al-Abidine Ben Ali, dictatorul izgonit al Tunisiei. Constient de forta opozitiei unite si robuste, presedintele Ali Abdullah Saleh a cedat repede revendicarilor din strada si a anuntat ca nu va mai promova amendamentul constitutional care-i i-ar fi permis sa ramana in functie pe viata si ca nici nu va mai candida la un alt mandat, dupa ce acesta va expira in 2013, nici el si nici fiul sau. Este o promisiune pe care strada, care in Egipt n-a vrut sa-i acorde lui Hosni Mubarak cele sase luni la care ar mai avea dreptul din prezentul mandat, o vrea transformata intr-o demisie pe loc din functie. Ce-i drept, Saleh se confrunta de o perioada lunga cu amenintari din partea opozitiei, dar pana acum, folosindu-se cu abilitate de ajutorul acordat SUA pentru a lupta cu celulele Al-Qaida de pe teritorul sau, a reusit sa se pastreze la conducere in ciuda sprijinului politic firav pe care poate conta in legislativul tarii. Cum insa rezultatele efortului de neutralizare a Al-Qaida au cam intarziat, nici Saleh nu mai este atat de sprijinit de Statele Unite, iar viitorul sau politic pare, cel putin deocamdata, ca indica spre soarta omologului tunisian Ben Ali.