Un drum cu maşina pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt îţi spune povestea celor 22 de ani de stat cu capul în nisip. Mai puţin când treci prin faţa sediului Parlamentului şi a Preşedinţiei, unde tinerii şi-au strigat nemulţumirile în aprilie 2009. "Era plin pe aici. Palatul preşedintelui l-au ocupat şi făcut praf", îşi aminteşte şoferul cu un oftat prelung. "S-au schimbat prea puţine de-atunci." Mii de tineri protestau din cauza fraudării alegerilor şi cereau anularea acestora. Ei au distrus sediul administraţiei prezidenţiale, după ce rezultatele scrutinului indicau câştigător partidul comunist al fostului preşedinte Vladimir Voronin, chiar dacă formaţiunile de opoziţie avuseseră câştiguri semnificative în alegerile locale din 2007. Comuniştii vorbeau de o tentativă de lovitură de stat, jurnaliştii români erau expulzaţi, iar ambasadorul de la Chişinău era declarat persona non-grata. "Mâncăm numai paste, orez şi fasole şi foarte rar carne, numai cu ocazii rare ca de Paşti sau de Crăciun", îşi strigau oful protestatarii.

Republica Moldova încearcă de peste doi ani şi jumătate să îşi aleagă un nou preşedinte, iar "blocajul politic creează un climat instabil, care îndepărtează investiţiile străine", după cum spune Ilan Laufer, om de afaceri român care activează şi pe piaţa de Chişinău. Lipsa de know-how şi corupţia sunt alte impedimente pentru potenţialii investitori în ţara de peste Prut.

Circa 4-500.000 de cetăţeni moldoveni din totalul de trei milioane muncesc în străinătate, cei mai mulţi în sectorul serviciilor şi al construcţiilor, unii ilegal, potrivit cifrelor Fondului Monetar Internaţional. Alte zeci de mii de elevi şi studenţi vin anual la studii în România, puţini fiind cei care se întorc să lucreze în Moldova.

Îmi vine acum în minte figura revoltată a profesorului meu din facultate, sociologul Marian Petcu, care nu ezita să le împărtăşească an de an studenţilor de peste Prut o enigmă, în viziunea lui, imposibil de desluşit: "Nu înţeleg cum timp de douăzeci de ani oamenii ăştia şi-au văzut copiii şi nepoţii plecând ori să studieze în România, ori să muncească în Spania, Italia, Germania şi toată Europa, adică în ţări democratice. Cu toate astea, în ţara lor votau comuniştii la fiecare alegeri. Nu pot să îmi explic!". Efectele se manifestă şi astăzi, iar schimbările provocate de venirea democraţilor la putere întârzie să apară. Rezumatul îl făcea maiestuos politicianul democrat Oleg Serebrian, după protestele din 2009, când asocia imaginii Republicii Moldova "singurul exemplu de faliment psihologic al unui stat, deoarece nimeni nu mai crede în viitorul lui"