„Cum poate un tată să-şi atragă cei doi fii într-o afacere ştiind că, de fapt, este vorba de o organizaţie criminală masivă? Dacă acordă atât de puţină consideraţie propriei familii, cum credeţi că ne priveşte pe noi, restul?", se întreabă retoric De Vita. Într-un portret realizat anul trecut de revista New York Magazine, intitulat „Bernie Madoff, în sfârşit liber", maestrul ţepelor apare într-adevăr ca un escroc lipsit de conştiinţă, admirat de infractorii cu care este închis, boşi ai mafiei sau spărgători de bănci.

„La naiba cu victimele mele! I-am dus în spate 20 de ani şi acum am luat 150 pentru ei„, ar fi exclamat Madoff la un moment dat, încolţit de un coleg deţinut care l-a luat la rost. Pentru Madoff, escrocheria ca profesie pare că a fost foarte stresantă, iar închisoarea o eliberare, un loc unde „nu trebuie să îşi ascundă lipsa conştiinţei, unde este considerat un erou pentru asta", observă jurnaliştii de la NY Mag.

Într-un interviu puţin mediatizat acordat procurorilor, Madoff descria drept „un coşmar„ perioada petrecută la vârful celei mai extinse scheme piramidale din istoria Wall Street. „Aş vrea să fi fost prins acum şase ani, acum opt ani.„

Potrivit relatărilor deţinuţilor care au fost închişi cu Madoff în ultimii patru ani, maestrul îşi considera escrocheriile justificate.

"MI-A POVESTIT TOTUL ÎN VARIANTA LUI. LUA BANI DE LA OAMENI BOGAŢI ŞI LACOMI CARE ÎNCERCAU SĂ DEVINĂ ŞI MAI BOGAŢI, cu alte cuvinte care îşi meritau soarta„, povesteşte Shannon Hay, un traficant de droguri eliberat în decembrie 2011. În lumea hoţilor, Madoff este un model de succes, admirat pentru realizările sale colosale. „Un erou. Probabil cel mai mare escroc al tuturor timpurilor", scrie Robert Rosso, „vieţaş„ la Butner, pe site-ul convictinc.com.

Madoff a fost o vedetă la But-ner încă din timpul procesului, înainte de condamnare. Deţinuţii au urmărit desfăşurarea evenimentelor la televizor şi l-au primit ca pe o personalitate. Complexul penitenciar de la Butner cazează şi alte VIP-uri: Jonathan Pollard, spionul israelian deconspirat în exerciţiul funcţiunii în SUA, Carmine Persico, fost naş al familiei Colombo, sau teroristul orb Omar Ahmad-Rahman, care a luat parte la planificarea atacului cu bombă din 1993 asupra World Trade Center.

Deşi par obişnuiţi cu vedetele, deţinuţii de la Butner l-au aşteptat emoţionaţi pe Madoff, „de parcă venea preşedintele„, îşi aminteşte pentru New York Magazine o persoană aflată atunci în vizită la penitenciar. Unui deţinut bătrân, închis tot pentru „ţepe", i-a crescut tensiunea şi a avut nevoie de îngrijiri medicale. Pentru a tempera entuziasmul fanilor, unii deţinuţi au fost reţinuţi în celule la momentul sosirii lui Madoff, iar alţii s-au ocupat de pregătiri, grăbindu-se să îi găsească o uniformă pe măsură şi să-i dea sfaturi despre viaţa în penitenciar. În primele zile, Madoff a fost însoţit în permanenţă de un grup de fani, unii dintre ei cerându-i chiar autografe.

„Toţi încercau să-i intre în graţii„, îşi aminteşte Shawn Evans, închis la Butner pentru 28 de luni, care notează că şi Persico, bosul mafiot, a avut parte de o întâmpinare similară, însă a fost dezgustat de atenţiile deţinuţilor şi a pus capăt cultului.

Diverşi martori, deţinuţi sau vizitatori, susţin că Madoff se bucura de statutul de VIP, însă a refuzat cu încăpăţânare să dea vreun autograf.

DAVID KOTZ, inspectorul general al Securities and Exchange Commission, relatează că Madoff s-a bucurat să îl ajute în ancheta sa privind motivele pentru care autorităţile americane nu au descoperit mai devreme schema Ponzi. Escrocul a ţinut să-i amintească oficialului că a „scris, în bună măsură, regulile pentru astfel de afaceri„. Kotz notează în raportul său că Madoff a afişat un dezgust „profesionist„ faţă de autorităţi, descriind ironic „impresiile„ agenţilor SEC care l-au vizitat de-a lungul anilor, însă s-au dovedit incompetenţi.

Odată ajuns la Butner, Madoff s-ar fi oferit să dea consiliere în ceea ce priveşte administrarea bugetului penitenciarului, dar a fost refuzat. „Pe dracu’. Îmi fac singur bugetul, ştiu ce a făcut afară„, ar fi fost reacţia administratorului. Dincolo de epopeea prin care a trecut şi de condiţiile limitate de trai din închisoare, Madoff caută acum satisfacţie în micile plăceri ale vieţii. Unii deţinuţi se plâng că Madoff este „opac, greu de citit„, că vorbeşte puţin şi uneori priveşte în gol. Cu timpul, statutul de vedetă s-a erodat, iar regele escrocilor îşi vede de rutina zilnică a vieţii de condamnat.