Atât guvernatorul Băncii Naţionale a Austriei, Ewald Nowotny, cât şi oficialii grupurilor Erste, Raiffeisen şi UniCredit au dat asigurări că nu există intenţia de retragere de pe pieţele central- şi est-europene, în ciuda necesarului de capital suplimentar (7,5 mld. euro pentru UniCredit, 2,5 mld. pentru Raiffeisen, 750 mil. pentru Erste), pentru că au afaceri pe termen lung aici şi perspective de creştere. După ce a făcut valuri cu declaraţia că Raiffeisen s-ar putea retrage de pe una-două pieţe din Est, Herbert Stepic a dat asigurări că zona rămâne "motorul de creştere al Europei" şi că "deocamdată" nu părăseşte nici măcar Ungaria, ţara care a tras în jos rezultatele RBI la nouă luni (cu pierderi de 286 mil. euro) şi care a tratat cel mai rău băncile străine, impunându-le taxa fixă de 0,5% din valoarea activelor şi trimiţând autorităţile antitrust să controleze dacă nu cumva se ocupă cu practici de cartel. Reprezentanţii Raiffeisen România au anunţat că grupul şi-a stabilit deja căile de acţiune pentru atragerea capitalului suplimentar necesar, iar "în jur de patru cincimi dintre aceste măsuri nu au nicio legătură cu diminuarea activităţii de business".

Gunter Deuber, analist al Raiffeisen din Viena, consideră că grupurile bancare din ECE se concentrează pe Polonia şi Rusia în primul rând şi pe România şi Serbia în al doilea rând, fiindcă "în toate există loc de creştere a intermedierii financiare şi a volumului de credite". În Rusia, Polonia, Cehia, România, Slovacia şi Albania, ţări care au 80% din totalul activelor bancare din regiune, perspectiva sectorului bancar rămâne "foarte favorabilă, cu o creştere nominală a creditelor şi a activelor care va depăşi clar avansul nominal al PIB" (pentru România, estimarea de creştere anuală oferită de analist este de 8-11% până în 2015). Perspective slabe de creştere sunt văzute pentru Ungaria, Slovenia, Bulgaria, Croaţia sau Ucraina, unde fie raportul dintre credite şi depozite rămâne dezechilibrat, fie baza de depozite este limitată, fie piaţa bancară e prea fragmentată.

Raportul dintre credite şi depozite a scăzut în România de la 123,8% în 2008 la 111,2% în 2011, mai mic decât în Polonia (117,7%) şi uşor mai mare decât în Bulgaria (110,2%), în timp ce în Ungaria a crescut de la 133,2% în 2009 la 137,2% în prezent, apropiat de cel din Slovenia (136,9%). Cel mai bun raport e de găsit în Cehia (78,5%) şi Slovacia (87,1%). Pe ansamblul regiunii, "e clar că ritmul de creştere a creditelor şi a depozitelor va trebui să fie mult mai apropiat decât în trecut", afirmă Deuber, notând că "o scădere a dependenţei de finanţarea externă va fi pozitivă pentru sectoarele bancare din ECE, însă va pune presiune pe profitabilitatea acestora". Una peste alta însă, "mai multe bănci occidentale şi din afara UE se vor orienta spre pieţele din ECE, mult mai atractive, pentru că perspectiva de creştere rămâne limitată în multe pieţe din Vest, mai ales în segmentul corporate şi al activităţii de bancă de investiţii".

Blaise Ganguin, director al Standard&Poor's responsabil de piaţa creditului din Europa, introduce în discuţie un alt unghi, estimând că reglementările Basel III privind adecvarea capitalului şi noile standarde de solvabilitate pentru asigurători introduse de UE vor face ca între 2013 şi 2018, adică în perioada prevăzută pentru introducerea progresivă a reglementărilor, costurile suplimentare de împrumut în zona euro pentru corporaţii să urce cu 30 până la 50 mld. euro pe an, în timp ce impactul asupra corporaţiilor care se vor împrumuta de la băncile americane va fi de numai 9-14 miliarde. Conform Comitetului Autorităţilor de Supraveghere Bancară din Europa, cele mai mari bănci europene va trebui să facă rost de circa 260 mld. euro pentru a se conforma noilor reglementări, iar dacă nu vor reuşi, vor fi nevoite să limiteze creditarea în Europa, lovind în primul rând companiile care nu au acces la pieţele de capital.

Estimarea lui Ganguin privind creşterea costurilor e corelată ceea ce spunea recent viceguvernatorul BNR, când remarca diferenţa dintre modelul anglo-saxon (american), de finanţare a companiilor cu predilecţie prin piaţa de capital, şi cel european, de finanţare preponderent bancară. Iar în cazul României, dezavantajul e mult mai marcat, având în vedere subdezvoltarea pieţei de capital. Concluziile le putem trage singuri.