Investiţia lui Katz este văzută la Hollywood drept o soluţie urgent necesară pentru o problemă presantă a lui Silver, cunoscut pentru gusturile costisitoare. Casa sa din Brentwood, unde locuieşte cu soţia sa Karyn şi cei doi băieţi ai lor, este doar una dintre proprietăţile sale epatante. Casa are o intrare purpurie care duce la un atriu enorm cu coloane supradimensionate în jurul unui bazin ro-tund. În afară de această proprietate construită de arhitectul mexican Ricardo Legorreta, evaluată de Silver la 40 de milioane de dolari într-o declaraţie financiară din 2013, producătorul mai deţine o casă pe o plajă din Malibu, evaluată în iunie anul trecut la 30-33 milioane de dolari.

Silver a restaurat şi a ipotecat Auldbrass, o proprietate din Carolina de Sud, evaluată la 
5 milio-ane de dolari, pe care a transformat-o într-un ţinut de basm plin de animale exotice, între care s-a aflat, la un moment dat, un hipopotam.

Cei care l-au întâlnit pe Silver în ultimele luni au spus că acesta continuă să cheltuiască, chiar dacă este în căutare de fonduri. În weekendul în care au fost decernate premiile Oscar, Silver şi-a făcut apariţia la o prezentare de modă la volanul unui Maybach de 400.000 de dolari, în timp ce soţia sa a cumpărat recent un Rolls-Royce decapotabil roşu, în cinstea L.A. Lakers. Iar în luna martie a respectat o tradiţie anuală, aceea de a aduce angajaţii restaurantului Vini Da Arturo din Veneţia la Los Angeles, timp de 11 zile, pentru a prepara specialităţi ca scaloppine senape e panna (viţel cu muştar şi smântână) şi spaghetti al gorgonzola, pentru el şi oaspeţii săi.

Chiar şi aşa, au existat semne de lipsuri financiare. Clădirea istorică a unui oficiu poştal cum-părată de Silver în Venice Beach ca sediu pentru Silver Pictures a rămas acoperită de graffiti, fără vreun semn de activitate. Nu doar că proiectul a stagnat, ci designerul de interioare Judith Lance a renunţat după 14 ani la colaborarea cu Silver.

Surprinzător chiar şi pentru cei obişnuiţi cu stilul de viaţă costisitor al lui Silver este nu faptul că a căutat finanţare, ci până unde a fost dispus să meargă, în ultimii ani, pentru a o obţine. Potrivit unor documente obţinute de Hollywood Reporter, Silver a împrumutat până la 29 de milioane de dolari, ipotecând locuinţele din Brentwood şi Malibu, de la companii de creditare cunoscute pentru faptul că percep dobânzi de până la 20%. Silver susţine că informaţiile privind problemele sale financiare sunt doar ceea ce doresc să se întâmple cei care vor să îl vadă la pământ.

Totul este supradimensionat în ceea ce îl priveşte pe Silver, certurile sale, apetitul său pentru bogăţie, chiar şi talia sa mare, cu toate că a pierdut recent în greutate în urma unei intervenţii chirur-gicale.

Producătorul este cunoscut pentru faptul că face intens curte soţiilor celor cu care vrea să se alieze, le ia la cumpărături, le decorează locuinţele, gesturi prin care îşi cumpără intrarea în familiile acestora, a explicat Richard Donner, care a produs cu Silver şi a regizat toate filmele din seria Lethal Weapon (Armă mortală). Franciza a contribuit la cimentarea statutului lui Silver la Warner Bros, de producător de filme din categoria A, dar Donner este în prezent unul dintre inamicii acestuia.

„Este fermecător, este amuzant, este încântător. Dar staţi cu ochii pe el. Joel vă va folosi şi va obţine tot ce va putea“, a spus Donner.

În perioada în care Silver a lucrat pentru Warner, în anii ’80 şi ’90, studioul era cunoscut pentru generozitatea faţă de talente. Donner a spus că Silver avea simţul poveştii şi un instinct puternic de marketing. Dar în 1999 s-a despărţit de Silver, din cauza unui incident în care acesta i-a cerut să semneze urgent un document legat de un proiect la care lucrau, ameninţând, printr-o „protejată“, că în caz contrar nu îi va mai vorbi. „Şi nu am mai făcut-o de atunci“, a spus Donner, explicând că documentul l-ar fi lezat financiar. Un alt conflict dintre cei doi a avut legătură cu împărţirea profitului semnificativ adus de seria Tales from the Crypt, difuzată în perioada 1989-1996. Silver neagă toate aceste acuzaţii.

Ani de-a rândul strategia lui Silver a fost să rămână dator la Warner, el considerând că astfel va primi să producă mai multe filme, iar studioul i-a plătit în avans zeci de milioane de dolari.

Începând cu Armă mortală, în 1987, Silver a produs o serie de hituri uriaşe. A făcut peste 60 de filme care au vândut, împreună, bilete în valoare de 10 miliarde de dolari, sumă ajustată la inflaţie. La sfârşitul anilor 2000, Silver a înregistrat eşecuri cu filme precum Speed Racer şi Whiteout, iar Warner a decis, în 2012, să pună capăt colaborării cu el.

New York Times a lansat atunci întrebarea cum va putea producătorul obişnuit să cheltuiască fără măsură, să se adapteze unei industrii cinematografice care reduce costurile.

Silver a crescut într-o suburbie bogată, South Orange din New Jersey, iar în adolescenţă a spus colegilor că va ajunge ca David O. Selznick. A urmat, fără să finalizeze, cursurile şcolii de film de la New York University, iar apoi a plecat la Hollywood, unde a fost susţinut de producătorul Larry Gordon, cu care nu mai este în relaţii.

Silver a devenit pentru scurt timp unul dintre directorii Universal, dar şi-a nemulţumit superiorii după ce a cheltuit mii de dolari pentru mobilier art deco şi o petrecere de ziua lui care a costat 10.000 de dolari. Ca regizor implicat în filmul Xanadu cu Olivia Newton-John, produs de Gordon, Sil-ver a fost înlocuit în mijlocul producţiei din cauza depăşirii bugetului. S-a asociat ulterior din nou cu Gordon în calitate de coproducător al filmului, iar apoi a preluat o funcţie de conducere la PolyGram, dar şi aici a avut probleme financiare.

După abia o lună la PolyGram, Silver s-a asociat din nou cu Gordon, cu care a produs pelicula 48 Hours, care i-a adus prima recunoaştere totală ca producător, precum şi alte filme, ca Brewster’s Millions şi Die Hard. În timpul producţiei primului film din seria Die Hard, se spune că preşedintele Fox de la acea vreme l-a eliminat din echipă pentru că l-ar fi pus pe şofer să treacă cu maşina prin poarta studioului, ca să evite o coadă de maşini care aşteptau să intre. Die Hard 2 ar fi trebuit să coste 42 de milioane de dolari, o sumă mare în anii ’90, dar costurile au atins 67 de milioane de dolari (pelicula a adus venituri de 240 de milioane de dolari la nivel mondial).

La încheierea relaţiei sale cu Warner, în 2012, Silver a preferat să fie plătit în numerar decât să primească încasările viitoare aduse de filmele sale, decizie despre care un fost angajat al Warner a spus că echivalează cu vânzarea veniturilor sale la pensie.

În aceste condiţii, unii dintre inamicii lui Silver speră că infuzia de capital atrasă nu va fi decât un remediu pe termen scurt. Dar alţii consideră că puterea de convingere a cineastului şi istoricul succe-selor sale vor fi suficiente pentru a-l menţine în afaceri. Filmele de acţiune ar putea nu mai aibă ace-laşi succes în Statele Unite ca în trecut, dar audienţa din străinătate este în creştere.

Silver spune că maliţiozitatea nu este ceva nou la Hollywood. „Nu port pică celor care spun ceea ce vor. Ştiu că sunt un prieten extrem de loial. Îmi susţin prietenii, îi iubesc şi sunt generos cu familia şi prietenii mei. Sunt un tip generos, am o viaţă bună. Nu ştiu de ce oamenii vor să spună despre mine lucruri care de multe ori nu sunt adevărate“.