Planeta somerilor

Postat la 07 aprilie 2009 21 afişări

De la avocatii din Paris pana la muncitorii din fabricile chinezesti si la bodyguarzii din Columbia, pandemia somajului se extinde rapid in toata lumea. Pentru pietele emergente, aceasta inseamna incurajarea politicilor contrare pietei libere; pentru tarile occidentale, inseamna un val de protectionism.

Apelurile la protectionism au avut ecou in randul unui public speriat. In Marea Britanie, angajatii de la o rafinarie si de la o uzina electrica au protestat in ianuarie fata de folosirea muncitorilor din Italia si Portugalia la un proiect in constructie pe zona de coasta britanica. Unii aveau chiar pancarte prin care ii cereau premierului Gordon Brown sa-si respecte angajamentul anterior de “locuri de munca britanice pentru muncitori britanici”.

 

Somajul din Marea Britanie este asteptat sa creasca la 9,5% pana la jumatatea lui 2010, de la 6,3% acum, spune Peter Dixon, economist la Commerzbank din Londra. Rata somajului din Germania ar putea creste la 10,5% de la 7,8%, a mai adaugat Dixon.

 

In Franta, recent, presedintele Nicolas Sarkozy a fost de acord sa ofere credite cu dobanda redusa de 3 miliarde de euro concernului PSA Peugeot Citroën si grupului Renault, in schimbul unui angajament ca nu vor concedia muncitori de la uzinele din Franta.

 

Intr-o mai mare masura decat in precedentele cazuri de recesiune din Europa, si angajatii din pozitii superioare sunt nevoiti sa-si caute de lucru. Naomi Runquist-Ohayon, avocat de drepturi de proprietate intelectuala, isi cauta de lucru de la inceputul anului, dupa ce si-a pierdut slujba in decembrie. “E o experienta noua pentru mine”, spune Runquist-Ohayon, 39 de ani, nascuta in Suedia, dar care a trait la Paris si Londra si vorbeste fluent engleza, franceza, suedeza si italiana. “In Londra n-am fost niciodata nevoita sa caut. Agentiile de recrutare si head-hunterii ma cautau sau ii cautam eu. Dar acum nu mai e atat de simplu.”

 

La o jumatate de glob distanta, columbianul Jaime Galeano, 40 de ani, este intr-o situatie similara. Ca bodyguard intr-o tara renumita pentru violentele asociate cu traficul de droguri si rapiri, Galeano a crezut ca profesia lui era imuna la criza - pana anul trecut, cand si-a pierdut slujba. “Conditiile in care iti poti gasi o slujba sunt teribile”, spune el. Mai mult, acum si varsta este un impediment pentru el, dupa ce de la un minister a fost instiintat ca doar candidatii sub 32 de ani vor fi luati in calcul pentru viitoarele locuri libere. “Dupa ce implineste 35 de ani, omul nu mai valoreaza nimic”, spune Galeano.

 

Chiar si India, al carei parcurs ascendent spre primul plan al economiei mondiale a fost portretizat in “Vagabondul milionar”, are probleme. Circa 500.000 de oameni si-au pierdut locurile de munca in­tre octombrie si decembrie 2008, potrivit unei analize recente.

 

In New Delhi, Tarun Lamba si-a pierdut in urma cu doua luni prima slujba adevarata pe care a avut-o, dupa ce a fost dat afara din functia de manager de vanzari. Lamba, 24 de ani, spune ca stia ca vor veni vesti proaste, pentru ca trecusera deja saptamani de cand scrisese ultima comanda. Daca va fi nevoit, spune el, i se va alatura tatalui sau, care are o afacere de vanzare de textile. Dar spera sa nu fie cazul. “Ciclul trebuie sa continue”, spune el. “Am avut o perioada de boom pana acum un an, acum suntem in recesiune si, dupa ceva vreme, boom-ul va reveni.”

 

Multi lucratori mai recent intrati pe piata muncii, in special cei din statele care abia au trecut de la comunism la capitalism in anii ‘90, au cunoscut preponderent perioade de boom. Pentru ei, schimbarea este cu atat mai brutala, ajungand principala ratiune pentru violentele care au explodat recent in tari ca Letonia. “Pentru generatia tanara, cu varste intre 20 si 24 de ani, e pentru prima data cand ne confruntam cu asa ceva”, spune Valdis Zatlers, presedintele leton.

 

Reverberatiile recesiunii din Europa, America de Nord si Asia sunt simtite si in Africa, pe masura ce muncitorii imigranti isi pierd slujbele din tarile de emigratie si nu mai pot sa trimita bani acasa.

 

De cand si-a pierdut slujba temporara ca miner, in urma cu trei luni, Ignace Abdul nu a mai trimis cei 200 de euro lunar catre sotia si cei trei copii care locuiesc in Senegal.

 

“Intre 2004 si 2008 am lucrat non-stop”, spune Abdul, 30 de ani, intr-o discutie dintr-un birou cenusiu de somaj din Paris. “Acum nu mai am nimic.”

Paginatie:

Urmărește Business Magazin

/special/planeta-somerilor-4175249
4175249
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.