In Lituania, cresterea accelerata a economiei, bazata la fel ca in Romania pe consumul pe credit, s-a sufocat dupa ce consumul s-a prabusit. Economistii de la Ambasada Lituaniei nu vorbesc despre revirimentul economiei nationale mai devreme de 2011 (cand asteapta o crestere de 4,5%) si se concentreaza pe o intreaga lista de masuri anticriza, de la majorarea TVA de la 18% la 21%, renuntarea la scutiri de TVA si majorarea accizelor pentru tutun si alcool, reducerea veniturilor bugetale si concedierea a 20% dintre bugetari, pana la cresterea contributiilor pentru asigurarile sociale si taxarea tranzactiilor imobiliare. Inca sunt discutii legate de micsorarea pensiilor si ridicarea pragului de varsta pentru pensionare. Lituanienii au si un plan de stimulare economica pentru perioada cand criza va fi depasita, axat pe "dezvoltarea oportunitatilor de afaceri, cresterea eficientei energetice a cladirilor, mai buna utilizare a fondurilor structurale europene si atragerea investitorilor straini".

Pana atunci insa, guvernul de la Vilnius estimeaza o contractare a PIB de peste 16% la finele lui 2009, in conditiile unui somaj care a atins 12,5%. Indiferent de masurile luate, dependenta fata de pietele de export va impiedica un reviriment rapid in 2010.

Polonia este un caz aparte. Pentru multi a parut miraculos ca economia poloneza a fost singura din UE care evitat recesiunea, reusind anul trecut cresteri, desi sub 2%, in fiecare trimestru. Principalul ei avantaj pare sa fie cererea interna mare si dependenta redusa fata de export. Planul pentru Stabilitate si Dezvoltare, asa cum au numit guvernantii de la Varsovia suma masurilor anticriza, include, printre altele, cresterea garantiilor pentru depozitele bancare si garantii pentru tranzactiile dintre banci. Sustinerea intreprinderilor mici si mijlocii s-a bazat in primul rand pe liberalizarea pietei muncii si incurajarea investitiilor de tip start-up. Polonia a urgentat procedurile de inchidere si infiintare de noi firme si a simplificat mult reglementarile pentru parteneriatele public-private (una dintre masurile cele mai eficiente, daca ii intrebi pe analisti si consultanti). A fost accelerata absorbtia fondurilor europene, iar guvernul polonez a infiintat Rezerva Sociala de Solidaritate, un program prin care sprijina persoanele care si-au pierdut locurile de munca la inapoierea banilor imprumutati de la banci.

Mark Gibbins spune ca posibilii factori care au jucat in favoarea Poloniei sunt sectorul agricol foarte puternic, respectiv dimensiunea si capacitatea de absorbtie a pietei interne. "In plus, foarte important, nimeni nu poate sa scoata din ecuatie efectele organizarii Euro 2012, care poate sa actioneze deopotriva ca plasa de siguranta si ca stimul pentru investitii", explica reprezentantul KPMG. Se fereste totusi sa ofere prognoze. "Nu poti estima daca tarile cu o puternica cerere interna or sa-si revina mai repede decat economiile orientate catre export."

Multe tari din regiune, asa cum e cazul Cehiei, sunt dependente de exporturi; asadar, daca vestul Europei isi va reveni mai devreme decat s-a prevazut, ar putea impulsiona si cresterea acestor economii. De cealalta parte, tarile cu piete interne mari, cum e Polonia, ar putea avea performante si mai bune daca nivelul consumului s-ar indrepta spre cote apropiate de cele din 2007. In ansamblu insa, toate masurile luate de guvernele din regiune dovedesc ca a fost si este inca foarte dificil pentru statele din Europa Centrala si de Est sa vina cu solutii eficiente la problemele ridicate de criza: UE si (acolo unde e cazul) FMI le recomanda insistent sa-si reduca deficitele bugetare, in vreme ce tarile respective, dependente de capital extern, au nevoie in primul rand de bani mai multi pentru relansarea economiei. Intr-o oarecare masura, conchide Mark Gibbins, masurile luate in Vest sau chiar in SUA au un impact mai important decat masurile adoptate local de fiecare guvern in parte. Pana acum, doar Polonia a putut sa-l contrazica.