Într-o mare măsură, toate rachetele sunt la fel: tuburi metalice subţiri, propulsate cu materiale explozive în măsura în care fizica le permite. Inovaţia  Rocket Lab a fost să opteze pentru fibra de carbon peste aluminiu, ceea ce face ca această variantă să fie mult mai uşoară decât modelele concurente. Este, de asemenea, mult mai mică - o carcasă elegantă, neagră, de 56 de centimetri, cu nouă motoare Rutherford la bază. În plus, Rocket Lab cheltuie doar 5 milioane de dolari pe zbor, în timp ce SpaceX plăteşte 60 de milioane de dolari.

Obiectivul lui Beck, acela de a face măcar o lansare pe săptămână, este, de asemenea, mai ambiţios decât al SpaceX, care şi-a propus lansări lunare. Planul neozeelandezului este mai plauzibil datorită unei inovaţii suplimentare: motoarele Rutherford sunt printre primele imprimate 3D aproape în întregime, ceea ce înseamnă că mai multe părţi sunt asamblate şi omul nu mai trebuie să facă manual toată munca. Acest lucru îi permite companiei Rocket Lab să construiască motoare, practic, doar prin apăsarea unui buton. Compania va fi capabilă, de asemenea, să aibă lansări mai frecvente, deoarece are o facilitate privată, ceea ce e o raritate în industria aerospaţială: coasta de est a insulei de nord a Noii Zeelande.

Complexul de lansare 1 se află la marginea vârfului Peninsulei Mahia, înconjurat de pajiştile unei ferme de oi şi de bovine de 10.000 de hectare, unde Rocket Lab închiriază terenul. Toate acestea se situează pe un platou din care stâncile coboară pe plajă şi deschid drumul până la oceanul turcoaz. Acum zeci de ani, europenii şi americanii aveau aici staţii de vânătoare de balene. În timpul celui de-al doilea război mondial, trupele americane au folosit terenul pentru aterizări în apropiere de plajă. Astăzi, aproximativ 13.000 de persoane locuiesc în împrejurimi. Economia locală, care depinde de agricultură, pescuit şi turism, s-a luptat mult timp cu activitatea bandelor de hoţi, iar venirea Rocket Lab le-a oferit pe de-o parte speranţă, dar şi îngrijorare.

Pentru a obţine permisiunea de a lansa aici, Beck şi echipa lui au servit multe ceaiuri şi gustări cu locuitorii, discutând despre felul în care lansările de rachete le-ar putea afecta afacerile şi mediul. Compania a trebuit, de asemenea, să facă pace cu guvernul SUA. Centrele Rocket Lab se află oficial în Huntington Beach, California, pentru a-i permite să atragă mai uşor investitorii şi clienţii din SUA. Dar guvernul federal a petrecut ultimii 40 de ani refuzând cererile de a exporta rachete pentru lansările din alte teritorii. A fost nevoie de aproximativ doi ani de negocieri pentru a încheia un acord, iar Beck călătorea doar pentru vizite la Casa Albă.

Pe 25 mai, după câteva zile de întârzieri din pricina condiţiilor meteorologice, echipa Rocket Lab s-a trezit la ora 3 dimineaţa pentru a pregăti racheta Electron pentru primul său test de lansare. După ce au îndepărtat la o distanţă sigură animalele de la ferme, patru bărbaţi s-au dus într-un hangar şi au ridicat utilajul pe care l-au deplasat pe un dispozitiv asemănător cu o cale ferată, pe care au continuat să îl împingă 153 de metri, până la un erector de lansare automată. Curând, racheta a fost ridicată într-o poziţie verticală şi alimentată cu un amestec de oxigen lichid şi kerosen. Au urmat controalele, iar inginerii au aşteptat condiţii climatice optime. În cele din urmă, la ora 4.23, Electron se înălţa în spaţiu. Racheta nu a atins orbita dorită, însă testul a fost un succes. E normal ca rachetele să explodeze în timpul primelor lansări, dar Electron nu a explodat. Beck crede că Rocket Lab a rezolvat problema zborurilor pe orbită şi intenţionează să mai facă multe teste în perioada următoare. Dacă acestea vor avea succes, Rocket Lab va începe să zboare cu clienţi.

Rocket Lab va avea o concurenţă puternică în curând. Câteva companii similare, precum Vector Space Systems sau Virgin Orbit, controlată de Richard Branson, au apărut în SUA. ”Se va ajunge la 400-500 de lansări pe an“, spune Jim Cantrell, cofondator şi director executiv al Vector. ”Există loc pentru patru sau cinci furnizori de lansare“, adaugă acesta. Nimeni nu ştie cu precizie cum se va defăşura această nouă cursă spaţială, dar există o mulţime de investitori entuziaşti, idealişti care o văd ca următorul capitol al evoluţiei umane - unul care ne va transforma, în cele din urmă, într-o specie multiplanetară. ”Noţiunea de împuternicire umană radicală este ideea care stă la baza acestor  companii“, spune Matt Ocko, partener la firma DataColek, care a investit în laboratoarele Rocket Lab.

Nu se poate spune că Peter Beck şi Noua Zeelandă s-au aflat în fruntea tuturor în acest domeniu, dar lipsa unei formări teoretice a lui Beck şi ţara sa de origine îi conferă un avantaj unic pentru a reimagina afacerea cu rachete. Shaun O’Donnell, care a lucrat cu Beck cu mai mulţi ani în urmă la laboratorul de cercetare guvernamental, îşi aminteşte de ziua în care, îndreptându-se spre casă de la laborator, Beck i-a spus că pleacă să pună bazele unei companii de rachete. ”Mi sa părut un pic nebun“, spune O’Donnell. Cu toate acestea, a devenit unul dintre primii doi angajaţi ai companiei lui Beck, iar acum este vicepreşedinte al operaţiunilor din Noua Zeelandă. ”Privind înapoi, a fost o călătorie fantastică. Aici nu exista nicio industrie aerospaţială, iar acesta era ultimul lucru pe care mă aşteptam să îl fac. Asta dovedeşte, practic, că Peter face tot ce îşi propune.“