CHINA DIN DOSUL CASEI

Potrivit Camerei de Comert din Prato, numarul de firme din domeniul textil cu actionariat majoritar italian a scazut in Prato la jumatate fata de 2001, ajungand sub 3.000 - cu 200 mai putine decat cele detinute acum de chinezi, aproape toate in domeniul tesaturilor. Odinioara un mare producator si exportator de materiale textile, Prato insumeaza acum 27% din importurile de textile italiene din China. Nemultumirile au ajuns deja la cote inalte. "Vezi pe cineva din Prato cu doi copii someri si alaturi un chinez trece la volanul unui Porsche Cayenne sau al unui Mercedes, cumparate cu bani castigati din exploatarea ilegala a muncitorilor imigranti; acest peisaj este periculos", explica Domenico Savi, fost sef al politiei din Prato pana in iunie.

Potrivit Primariei din Prato, 11.500 de imigranti chinezi se afla aici legal, la o populatie totala de 187.000 de locuitori. Dar aceleasi autoritati estimeaza ca orasul mai are inca 25.000 de imigranti ilegali, majoritatea chinezi. Cu birocratia sa, politicile protectioniste si crima organizata, Italia este probabil cea mai putin prietenoasa cu mediul de afaceri dintre statele occidentale. Totusi, in Prato chinezii au reusit sa creeze o economie cu totul noua in doar cativa ani, pornind de la zero. O tehnica des folosita, adesea cu ajutorul unor consultanti fiscali si avocati italieni bine informati, a fost de a deschide o firma, apoi de a o inchide inainte sa se sesizeze autoritatile fiscale, pentru a redeschide ulterior acelasi spatiu de lucru cu un nou numar de inregistrare fiscala.

Strazile din Prato au devenit treptat tot mai chinezesti, pe masura ce nou-venitii au cumparat magazinele si apartamentele italienilor, adesea platind cu bani gheata. Scolile publice sunt tot mai populate de elevi chinezi. Munca - ore lungi petrecute la masinile de cusut - se desfasoara in ateliere dosnice. Inima sectorului "fast fashion" este o zona industriala din afara orasului, Macrolotto, impanzita de angrouri cu imbracaminte chinezeasca. Microbuze din toata Europa stau aliniate in parcarile de aici, de unde retailerii cumpara haine "Made in Italy" pe care le revand acasa cu profituri substantiale. Cumparand in cantitati relativ mici si profitand de granitele fluide ale Uniunii Europene, multi reusesc sa evite plata taxelor de import.

UN NOU SERIF IN ORAS

Mare parte din inasprirea climatului vine de la noua administratie din Prato. Orasul, traditional de stanga, si-a ales in 2009 primul primar de dreapta din epoca postbelica, a carui campanie castigatoare a marsat pe puternicele temeri locale referitoare la o "invazie chinezeasca" si cerea un raspuns elaborat al Uniunii Europene referitoare la imigratia chinezeasca. "Cum poate China sa lase o astfel de amprenta in UE?", intreaba primarul Roberto Cenni. "Deranj, obiceiuri proaste, prostitutie. Oamenii nu mai pot trai aici. S-au saturat." Cenni este fost presedinte si actual actionar al Go-Fin, un holding din Prato care se afla in spatele mai multor companii de moda italiene. Cel putin una dintre acestea, Sasch, si-a mutat mare parte din productie in China in ultimii zece ani.

Incapabil sa se opuna tendintelor economice generale, primarul s-a concentrat in schimb pe mici initiative, intre care noi reguli ce interzic uscarea pestelui pe balcoane sau ii obliga pe proprietarii de magazine din Prato sa vorbeasca italiana. Tot el a initiat si diverse controale in randul companiilor chinezesti. Criticii spun ca sunt doar niste spectacole mediatice, dar chinezii din Prato le considera atacuri nejustificate. Multi imigranti ilegali chinezi vin cu autocarul din Rusia sau din Balcani si ori isi distrug pasapoartele, ori le predau gruparilor de crima organizata care i-au adus aici.

Problemele nu vor fi rezolvate cu usurinta. "Nu exista niciun plan", spune Xu Qiu Lin, antreprenor local si singurul chinez membru al Confindustria din Prato, dand glas unei stari de spirit generale. "Nu e niciun plan; asta e problema."