Dezvrajirea mitului Putin l-a facut la inceputul lunii trecute pe fostul locotenent-colonel KGB sa-si puna din nou in joc carisma, in incercarea de a coagula un "Front Popular Unit", o constructie transpartinica fondata pe bazele Rusiei Unite, dar care sa lase la o parte diferendele politicianiste spre binele comun. Rusia Unita, formatiunea fara ideologie care il sprijina pe Putin si pe care se sprijina birocratia rusa (calitatea de membru al partidului te indreptateste sa speri la un loc in birourile administratiei de stat, locale sau centrale), are nevoie de un rebranding pe care Putin s-a angajat sa-l faca pana la alegerile parlamentare din decembrie. Insa in spatele scaderii economice de 8% din 2009, recuperata doar pe jumatate anul trecut, au inceput sa apara embrionii miscarilor xenofobe pe care Rusia Unita le-a tinut acum sub capac cu proiectiile sale discursive despre maretia trecutului si a viitorului tarii. Moscova si Sankt Petersburg sunt printre putinele locuri din Rusia unde se mai gasesc locuri de munca, iar afluenta de populatie saraca (in special musulmani din Caucazul de Nord) este in crestere - ingrediente perfecte pentru dospirea unor frustrari xenofobe de care oricum imaginarul colectiv rus n-a fost niciodata strain.

Anul trecut, in decembrie, o multime infierbantata de circa 5.000 de "arieni" slavi, adeptii sloganului "Rusia sa fie a rusilor", au incropit o mineriada la Moscova, ca razbunare pentru eliberarea unor caucazieni suspectati de uciderea unui moscovit fan al echipei Spartak. Orice individ cu trasaturi ne-slave a fost vizat atunci de furia manifestantilor pe care politia a intarziat sa-i disperseze, ea insasi acuzata de protestatari ca ar fi luat mita ca sa-i faca scapati pe prezumtivii asasini nord-caucazieni. Dar ca a fost posibil asa ceva la doi pasi de Kremlin e un suficient semnal de alarma.

Deocamdata, Putin reuseste sa tina sub control, prin intermediul politiei si al serviciilor secrete, astfel de rabufniri cu potential contestatar. Analistii se intreaba daca nu cumva acestea - inclusiv frictiunile cu Medvedev - nu sunt decat supape prin care nemultumirea populara sa fie drenata si astfel sa scada potentialul coagularii ei politice. Cei doi se feresc

intr-adevar sa-si administreze vreo lovitura fatala, preferand sa vorbeasca despre lucruri diferite: Medvedev are un discurs placut pentru urechile occidentalilor, respectarea drepturilor omului si lupta anticoruptie sunt temele sale de capatai, in vreme ce Vladimir Putin se concentreaza pe revenirea Rusiei la gloria de altadata si redistribuirea mai echitabila a veniturilor bugetare. Cam toata lumea e de acord insa ca Putin va fi cel care va lua decizia in numele lui Medvedev si ca aceasta decizie "va va multumi pe toti", dupa cum a spus la inceputul lui mai chiar premierul, cu prilejul vizitei la Stockholm.