Studiul prezentat pe 15 aprilie de cercetătorii de la Amherst a fost intens mediatizat în presa internaţională, unii comentatori acuzând că concluzia eronată, dar spectaculoasă, propagată de lucrarea Reinhart/Rogoff a justificat măsuri de austeritate care au condus la creşterea şomajului şi declin economic.

MESAJUL CĂ O DATORIE PUBLICĂ DE PESTE 90% DIN PIB CONDUCE LA SCĂDEREA ECONOMIEI a fost preluat de mai mulţi politicieni, cei mai cunoscuţi fiind comisarul european pentru afaceri economice şi monetare Olli Rehn şi congresmenul republican Paul Ryan, una dintre principalele figuri în duelul politic de la Washington din ultimii ani privind deficitul şi datoria de stat. Deşi acest rezultat a fost discreditat, mesajul general al lucrării, că datoria publică ridicată duce la încetinirea creşterii economice, rămâne în picioare. De altfel, cercetătorii de la Universitatea din Massachussets nu au încercat să conteste această concluzie.

LA NIVELUL ANULUI 2010, PERIOADĂ ÎN CARE DATORIILE STATELOR CU ECONOMII DEZVOLTATE PĂREAU SCĂPATE DE SUB CONTROL, dezbaterea privind restrângerea cheltuielilor publice era deja destul de intensă. FMI avertiza încă din 2009, printr-un raport privind situaţia finanţelor publice din statele dezvoltate, asupra pericolului reprezentat de nivelurile ridicate la care ajunsese datoria de stat. În SUA, Casa Albă vorbea deja despre riscurile presupuse de o datorie de stat ridicată şi considera că este nevoie de îngheţarea cheltuielilor publice.

Peste ocean, Europa tocmai aflase despre cifrele „cosmetizate„ prezentate de Grecia în anii anteriori, într-o perioadă în care finanţele publice ale statelor bogate scârţâiau din cauza recesiunii şi a programelor de recapitalizare a băncilor. Concluzia promovată de cei doi economişti americani a contribuit la o dezbatere aflată în desfăşurare şi a fost folosită drept pretext de unii politicieni, însă afirmaţia că lucrarea Reinhart/Rogoff ar fi fost principalul factor determinant al austerităţii provocatoare de şomaj şi recesiune pare a fi o exagerare.