Starck a vandut de atunci mii de asemenea storcatoare de lamai si aproape un milion din modelul sau de scaun "antic" de plastic, Fantoma lui Ludovic, potrivit producatorilor, respectiv Alessi si Kartell. Din fericire sau nu, el ne-a dat si conceptul de hotel boutique – ajutat si incurajat de hotelierul din New York Ian Schrager – si toaletele ingenioase pe care azi le intalnesti in orice bar cu pretentii de a fi in pas cu moda.

Starck s-a promovat ca o vedeta media propovaduindu-si filozofia de design si laudandu-se ca poate sa proiecteze un scaun in acelasi interval care se scurge in avion intre aprinderea si stingerea semnalului de legare a centurilor. Niciun alt designer n-a reusit sa-l invinga in ce priveste profiturile pe care le-a adus - si totusi, pe la mijlocul anilor ’90, Starck se plangea ca s-a plictisit de design.

Din punct de vedere comercial, e inca un colos, care primeste contracte de invidiat, precum cel pentru functia de director de creatie la divizia spatiala a companiei Virgin Galactic, apartinand miliardarului britanic Richard Branson - incepand din 2005 - si mai recent, profitand de interesul presei - un rol de personaj intr-un reality show pentru BBC. Uneori pare insa a fi echivalentul in design al unuia din dinozaurii din lumea rock-ului.

Confesiunea pe care a facut-o in martie, anul acesta, saptamanalului german Die Zeit, cum ca e "rusinat" ca "tot ce am proiectat este nenecesar", a atras murmure de dezaprobare in blogosfera. Mai e de aceeasi parere si acum? "Imi pare rau ca meseria mea e cea de proiectant", spune el. "Designul produce in chip prostesc o multime de lucruri noi, iar eu am vorbit ani la rand despre importanta de a trai cu tot mai putine lucruri. Dar pozitia mea e putin ambigua." Si asa si este.

Daca e sa-l credem, Starck sustine ca a promovat grija pentru mediu cu mult inainte ca ea sa devina o tendinta la moda, dar ca nu a imbratisat-o pe de-antregul in ceea ce a facut. Nu pare sa vada nici nepotrivirile din insiruirea unei liste cu activitatile lui eco-responsabile - dieta lui organica, ferma de struti alimentata cu energie solara pe care o detine in golful Arcachon din sud-vestul Frantei si asa mai departe - si sfarsind cu "cel mai putin poluant avion de pe piata", avionul sau particular.

Dar acum spera sa se revanseze cu Ecologia Democratica. Turbina eoliana e un inceput incurajator. Construita din acelasi tip de plastic transparent ca si scaunele Fantoma lui Ludovic, si aceasta, si celelalte produse din gama de Ecologie Democratica urmeaza sa fie produse de Pramac. Momentul e propice, cu preturile la petrol in continua urcare si toata lumea investind in energie alternativa. Un numar tot mai mare de case au turbine eoliene de metal pe acoperisuri; de ce nu ar avea si unele de plastic transparent?

Urmatoarea lansare din gama Ecologie Democratica este un panou solar, o pelicula care acopera ferestrele locuintei. Francezul proiecteaza si o "casa verde" prefabricata, cu pereti de sticla a caror transparenta poate fi opacizata prin simpla atingere a unui buton. Prototipul este construit acum pentru el si pentru familia sa, pe locul vechii lor case din vecinatatea Parisului.

Un automobil electric este si el in stadiul de proiectare, ba chiar si un moped ecologic. In fine, aproape a terminat lucrul la o ambarcatiune propulsata cu energie solara si hidrogen, primul exemplar urmand sa fie livrat hotelului Bauer din Venetia - viitorul proprietar - in primavara viitoare. "Profitam de orice ocazie ca sa cream produse ecologice hi-tech, dar accesibile", spune el. "Este foarte, foarte important ca sunt si frumoase, pentru ca ecologia ar trebui sa fie o placere, nu o pedeapsa. Unele dintre cele mai frumoase barci din lume sunt taxiurile din Venetia, iar barca noastra va fi si mai frumoasa."