Despre începuturile afacerii, Luchi Georgescu povesteşte că şi-a dorit să producă mezeluri care să aibă gustul cu care era obişnuită în tinereţe, pentru că pe rafturile magazinelor nu găsea ceea ce-şi dorea. „Înfiinţarea societăţii a fost o aventură. Voiam o mică secţie de produse din carne, cu câteva sute de kg de preparate pe zi„. Concret, voia să producă preparate de tip şuncă (de exemplu varianta de şuncă de Praga) şi crenvuşti. Producţia a început la parterul unui bloc şi vreme de peste un an a funcţionat în această formulă, cu 40 de angajaţi. „Produsele erau destul de bune, dar nu aveau constanţă, pentru că nu aveam tehnologie.

Investisem jumătate de milion de euro şi trebuia să aleg dacă să renunţ sau să investesc în continuare„, îşi aminteşte Georgescu acum. A ales să continue („mi-era greu şi să accept că n-am reuşit„), a cumpărat tehnologie („atât cât aveam bani„) şi închiriat un spaţiu de 400 mp la parterul unei vile („mi-era frică să fac o fabrică pentru că nici nu voiam să risc şi nici nu aveam toţi banii„).

Privind în urmă, alegerile sale par corecte, mai cu seamă că la numai câteva luni de la instalarea echipamentelor, produsele se vindeau bine, ajungând la o producţie de 4-6 tone de preparate pe zi. Au mai urmat şi alte etape în construcţia firmei, cum ar fi cumpărarea spaţiului şi extinderea cu încă 600 mp, dat fiind că „firma de la care închiriasem era în faliment şi am putut cumpăra spaţiul, pe care am extins zona de producţie până la 3.000 mp„.

În 2006 a mai urmat un pas important: „am investit pentru a creşte de peste două ori producţia„, spune antreprenoarea. Fabrica a intrat în funcţiune în 2008, iar acum capacitatea de producţie poate fi crescută, conform reprezentanţilor companiei, în câteva luni. „Doar că în următorii ani nu cred că piaţa poate creşte că să avem motiv să sporim producţia„, conchide Georgescu.