"În 1945 pieţele financiare erau devastate. Administraţiile statale şi autorităţile locale erau în incapacitate de plată pe toate creditele. Creditarea îngheţase", aminteşte Rogoff. Economia Statelor Unite a revenit însă şi au urmat 30 de ani de creştere puternică, însă nu datorită politicienilor sau reformelor sau măsurilor menite să restaureze încrederea, ci "după ce a trecut suficient de mult timp încât toată lumea a uitat că a fost vreo problemă", spune profesorul.

O veste bună, fără îndoială, din moment ce falimentul Lehman pare că a început să dispară din conştiinţa publică, iar tot mai puţine persoane află ce se întâmplă în sediul din Manhattan, unde agenţii firmei de lichidări Alvarez & Marshall, care poate câştiga până la 600 milioane de dolari în comisioane dacă respectă angajamentele pe care şi le-a asumat în tribunal, descurcă încet-încet labirintul de obligaţii financiare ale Lehman Brothers.

Lehman Brothers a efectuat în acest an primele plăţi către creditori, estimate la peste 10 miliarde de dolari, şi speră să distribuie după lichidarea tuturor activelor peste 65 miliarde de dolari. Banca îşi lichidează portofoliul impresionant de proprietăţi, din care speră să recupereze 13 miliarde de dolari, şi chiar a investit peste 5 miliarde de dolari în imobiliare, aşteptând acum momentul oportun de a monetiza cu profit noile active.

Investiţiile riscante în imobiliare, în principal prin portofolii de credite ipotecare subprime, sunt unul dintre principalele motive ale falimentului băncii, alături de pierderea treptată a credibilităţii în faţa partenerilor de afaceri. Falimentul Lehman Brothers a prăbuşit încrederea investitorilor din întreaga lume, propagându-se precum o undă de şoc pe pieţele financiare. Indicii bursieri de pe toate continentele au scăzut puternic, iar costul creditului s-a ridicat brusc odată cu îngheţarea creditării. După patru ani, timp în care banca a ieşit din faliment şi îşi vede de lichidare, economia mondială nu stă cu mult mai bine. Statele Unite se luptă cu stagnarea economică şi cu un şomaj încăpăţânat, care persistă de aproape 4 ani la peste 8%, în timp ce criza datoriilor de stat din zona euro dă fiori pieţelor, guvernelor şi băncilor centrale din întreaga lume. Reforma sistemului financiar s-a împiedicat de influenţa puternicului lobby bancar, care a reuşit să dilueze o parte dintre măsuri, dar şi de teama de instabilitate, de dorinţa de a reporni creditarea şi creşterea economică. Revenirea la normalitate pare o perspectivă îndepărtată, mai ales în Europa.