Şi statele Grupului de la Vişegrad - Cehia, Ungaria, Polonia şi Slovacia - se opun inversării integrării la nivelul Uniunii Europene, exprimând susţinerea deplină pentru toate valorile comunitare şi pentru funcţionarea UE în sistemul actual. „Uniunea Europeană rămâne cel mai bun instrument de abordare a provocărilor cu care ne confruntăm. Valorile fundamentale ale UE - demnitatea umană, libertatea, democraţia, egalitatea, normele statului de drept şi respectarea drepturilor omului - rămân valabile. Uniunea Europeană trebuie să rămână deschisă spre ţările care împărtăşesc aceleaşi valori, inclusiv spre statele din Balcanii de Vest şi spre vecinii est-europeni”, notează documentul, care este în fapt reacţia celor patru state la planul Comisiei Europene de reformare a blocului comunitar, în contextul în care surse UE au semnalat că ideea treptelor diferite de integrare ar fi un semnal adresat ţărilor central şi est-europene.

Surse diplomatice au avertizat recent că planul lui Jean-Claude Juncker de construire a unei Uniuni Europene cu grade diferite de integrare are rolul consolidării unităţii, creând şi modalităţi „alternative” de cooperare, fiind un semnal privind nemulţumirea faţă de ţări estice, afirmă surse citate de Reuters. „O Europă cu mai multe viteze este deja un lucru existent. Nu are nimeni o problemă cu acest lucru”, a declarat un oficial al UE de rang înalt, explicând că zona euro este un exemplu în acest sens. „Deci, de ce se adoptă acum un astfel de registru discursiv? Sunt iritaţi de ţările estice... Este o tendinţă spre separare”, a adăugat el.

Observând că un obstacol în calea aprofundării integrării în zona euro este reprezentat de modalităţile diferite propuse de Germania şi Franţa, oficialul UE a argumentat că abordarea gradelor diferite de integrare pare a fi o încercare de sancţionare a ţărilor post-comuniste. Ungaria şi Polonia, în special, au stârnit nemulţumirea liderilor Uniunii Europene prin contestarea normelor democratice şi prin opoziţia faţă de redistribuirea refugiaţilor. Recent, preşedintele Franţei, Francois Hollande, a acuzat ţările est-europene că tratează Uniunea Europeană ca un bancomat.

Comisarul european pentru Afaceri Economice, Pierre Moscovici, a declarat însă că opţiunea desfiinţării Uniunii Europene se află printre scenariile incluse în „Carta Albă privind Viitorul Europei”, iar această ipoteză, deşi de nedorită, trebuie luată în calcul. „Putem continua în general la fel ca până acum, cu paşi mărunţi, ori să revenim la competenţe naţionale sporite, să ne limităm la piaţa unică sau, de ce nu, să desfiinţăm Uniunea Europeană”, a declarat Moscovici.

Documentul prezentat la Juncker vine cum nu se poate mai bine pentru Marine Le Pen, liderul mişcării de extremă dreapta din Franţa, care oricum făcea în mod constant apel la votanţii din Europa să se trezească şi să urmeze exemplul celor din Marea Britanie şi Statele Unite. Vorbind recent la o conferintă a partidelor de extremă dreapta în Germania, Le Pen a sugerat că Brexitul va determina un efect de domino în Europa. „2016 a fost anul în care lumea anglo-saxonă s-a trezit”, a spus ea. „Sunt convinsă că acesta este anul în care oamenii din Europa continentală se vor trezi la rândul lor.”

Le Pen a criticat şi strategia Angelei Merkel privind refugaţii, catalogând-o drept „o catastrofă”; ea a insistat asupra faptului că Merkel a lăsat „sute de mii de refugiaţi să intre în Germania contrar voinţei poporului”.

Franţa nu este, desigur, singurul stat în care partidele extremiste au o voce puternică. În Olanda, spre exemplu, stat care îşi alege noua conducere pe 15 martie, partidul de extremă dreapta condus de Geert Wilders are şanse reale de a câştiga alegerile sau de a obţine, în cel mai rău caz, un număr semnificativ de mandate. Cu toate acestea, sunt şanse mici ca Partidul Libertăţii să poată guverna - niciun alt partid nu s-a arătat dispus să colaboreze cu Wilders. Chiar şi Suedia, stat cunoscut pentru o poziţie conservatoare, se confruntă cu acest fenomen: în 2014, organizaţia Democraţii Suedezi - partid ce se declară împotriva Uniunii Europene - a câştigat 13% din voturi, obligând partidele de centru şi centru stânga la o coaliţie minoritară de guvernare.

Care este, aşadar, viitorul construcţiei europene? Un prim răspuns ar putea veni în doar două săptămâni, în timpul summitului de la Roma. Nu vă înşelaţi; este acelaşi summit în care liderii europeni ar fi trebuit să sărbătorească cei 60 de ani de la crearea Comunităţii Economice Europene. Nu va fi însă o aniversare cu şampanie şi artificii, ci mai degrabă un nou punct de cotitură în istoria idealului european.