La Bilderberg se poate parca şi pe spa}iul verde. Unele dintre amănuntele supărătoare ale conferinţei Bilderberg au ieşit la iveală în timpul unei şedinţe a consilierilor locali din Watford, unde s-a desfăşurat evenimentul. Poliţia a prezentat planurile pentru „evenimentul unic“: zone de protecţie antiteroristă, verificări de identitate şi restricţii pentru vehiculele care vor să oprească în vecinătatea acestei „importante conferinţe internaţionale“. Dar a venit şi rândul oamenilor din Watford să vorbească.

„Toată această treabă se rezumă la următoarea chestiune: stabiliţi sau nu un precedent pentru parcarea de vehicule pe spaţiul verde paralel cu Vechiul Drum Hempstead?“, a întrebat pe un ton ridicat un consilier local. Discuţia dacă maşinile, inclusiv ale presei, pot parca pe o fâşie de spaţiu verde situată între hotel şi drumul A41 a durat circa o oră şi jumătate. Numai contează că miniştrii britanici se întâlneau în secret cu şefii Shell, BP, Google şi Amazon - cum rămâne cu spaţiul verde?!

La presiunea întrebărilor susţinute, şeful poliţiei locale, inspectorul şef Rhodes, a fost nevoit să admită că semnele care interzic parcarea pe respectivul spaţiu verde sunt de fapt ilegale: nu există nicio astfel de prevedere. Una dintre doamnele prezente la discuţie, extrem de emoţionată, a arătat către public. „Este presă prezentă aici! Lucrul acesta se va afla!“. Astfel, din cauza Bilderberg, spaţiul verde dintre hotelul Grove şi drum nu va mai fi niciodată la fel. Cei prezenţi formau o adunătură ciudată. Jumătate erau localnici, cu temeri precum pagubele aduse unei fâşii de spaţiu verde, în timp ce restul erau jurnalişti preocupaţi de implicaţiile unei conferinţe la care furnizorul de armament BAE, Stratfor şi generalul american Petraeus urmau să discute „provocările din Africa“.

Lipsa ameninţărilor este o ameninţare. Marele Zid din Watford. La un moment al întâlnirii, în timpul unei conversaţii tensionate despre planurile de urgenţă pentru persoane care-şi plimbă câinii, şeful poliţiei a lăsat să-i scape că Operaţiunea „Discută“ (numele de cod pentru măsurile de securitate luate cu ocazia conferinţei) se derula de 18 luni. Motivul secretomaniei? Terorismul.

După 59 de ani de participanţi la Bilderberg ascunzându-se, evitând camerele şi jurnaliştii, aceasta este justificarea oferită. Aceeaşi explicaţie se află şi în spatele Marelui Zid din Watford, un gard de securitate din beton şi plasă, care înconjoară hotelul. Deloc necesar, acesta arată de parcă ar fi al unei tabere de muncă forţată, unde dacă o iei la goană spre gard eşti mitraliat dintr-un turn de pază.

Adecvat de fascist s-ar putea spune, dacă fascimsul este privit drept „contopirea puterii corporatiste cu cea a statului“, aşa cum afirma Mussolini. Aceeaşi ameninţare a „terorismului“ a fost folosită pentru a justifica zonele unde nu au voie pietonii, cu staţionare interzisă, din vecinătatea evenimentului. Poliţia şi-a prezentat argumentele: nu aveau „informaţii precise“ privind o ameninţare teroristă, dar în incidente recente, precum cele din Boston şi Woolwich, nu au existat de asemenea informaţii anterior atacurilor. În consecinţă, lipsa oricărei ameninţări teroriste se potrivea exact profilului unui atac terorist.

Lipsa unei ameninţări este astfel o ameninţare. {eful poliţiei a admis că zonele antitero erau flexibile, iar rezidenţii urmau să primească permisiunea să ajungă la casele lor. Valoarea de securitate a acestora este că dacă în aceste zone se strâng oameni care nu sunt localnici, pot fi dispersaţi foarte uşor, nu pentru că sunt o ameninţare teroristă, ci pur şi simplu pentru că se strâng în grup. Aceasta este partea grozavă a ameninţării teroriste: are o aplicabilitate infinită, scrie The Guardian. La presiunea jurnaliştilor, a fost amenajat în acest an un spaţiu pentru presă aflat pe terenul hotelului, iar lista de participanţi, în jur de 130, a fost publicată din timp. În fapt, atât de tare s-au grăbit organizatorii să publice lista de participanţi, încât iniţial au uitat să schimbe data de pe pagina site-ului unde a fost afişată, din 2009 în 2013. Cea mai mare noutate s-a aflat însă în josul paginii unui scurt comunicat de presă: contact pentru media. În mod miraculos se intra astfel într-o curajoasă eră a normalităţii: un summit internaţional, la care participă şeful FMI, preşedintele Comisiei Europene, premierul Olandei, zeci de miniştri, guvernatorii băncilor centrale din Olanda şi Elveţia, precum şi o mulţime de directori de bănci şi corporaţii, intra într-o relaţie normală de lucru cu presa.