Huber, care este preşedinte adjunct, va prelua responsabilităţile lui Piech, de preşedinte al consiliului de su-praveghere, până la desemnarea unui succesor.

În nouă ani în care a fost director general şi 13 în care a deţinut funcţia de preşedinte al consiliului de supraveghere al VW, austriacul Piech a coordonat expansiunea grupului la 12 mărci, 118 fabrici în 31 de ţări şi 600.000 de angajaţi.

Piech a devenit cel mai vârstnic preşedinte din istoria companiilor germane listate la bursă, iar în 2014 a fost cel mai bine plătit şef de consiliu de supraveghere, primind din partea VW beneficii în valoare de 1,47 milioane de euro. El a preluat conducerea diviziei Audi a Volkswagen în 1988, apoi a lucrat la compania mamă VW, la care a devenit ulte-rior director general. În cadrul Audi, Piech a dezvoltat tehnologia cu tracţiune integrală Quattro, depăşind imaginea de producător al unor vehicule anoste precum coupe-ul Fox şi sedanul 100, creând condiţiile pentru ca Audi să poată concura cu BMW şi Mercedes-Benz pentru poziţia de lider pe piaţa automobilelor de lux.

În perioada în care Piech a deţinut funcţia de director general al Volkswagen, grupul a cumpărat mărcile de lux Bugatti, Bentley şi Lamborghini şi a integrat mărcile Seat şi Skoda, promovând şi lansarea noului Beetle, o recreare a maşinii dezvoltate de bunicul său.

Piech a luat însă şi decizii controversate, precum dezvoltarea sedanului Phaeton, care a costat peste 1 miliard de euro. Fabrica din Dresda unde este fabricat Phaeton a lucrat sub capacitate ani de zile, iar modelul a fost retras din Statele Unite în 2006, după ce nu a reuşit să atingă ţintele de vânzări.

Piech este tatăl a 12 copii, cu patru femei, ultimii trei cu cea de-a doua soţie, Ursula, o fostă bonă pe care a instalat-o în consiliul de supraveghere al VW în 2012.

Apartenenţa la clanul Porsche-Piech, care controlează 51% din drepturile dec vot din cadrul Volkswagen, i-a permis lui Piech să conducă grupul cu o mână de fier, angajând şi concediind directori după plac.

Piech deţine o colecţie de pumnale şi este fascinat de tacticile militare japoneze din Al Doilea Război Mondial, potrivit unor persoane cu care a lucrat. El l-a înlăturat din funcţie pe predecesorul lui Winterkorn, Bernd Pischetsrieder, la doar o jumătate de an după ce îi fusese prelungit contractul. Pischetsrieder a fost cel care a decis retragerea mode-lului Phaeton din Statele Unite şi l-a contrazis pe Piech în privinţa utilităţii deţinerii unei participaţii la producătorul de camioane Scania.

”Dorinţa mea de armonie este limitată„,  a scris Piech în cartea sa ”Auto.Biographie„, publicată în 2002.

În 2009, Piech l-a concediat pe şeful Porsche, Wendelin Wiedeking, acuzat că a îndatorat producătorul de maşini de lux prin utilizarea de opţiuni de achiziţie de acţiuni pentru a cumpăra acţiuni Volkswagen.

”Piech este un tactician. Este un om care nu cedează„, a declarat pentru Reuters o persoană care îl cunoaşte bine pe Piech, după izbucnirea conflictului cu Winterkorn.

Fostul preşedinte al VW a accelerat prin atitudinea sa un proces pe care a dorit să îl evite. Potrivit analiştilor, Win-terkorn, cu care Piech a lucrat la Audi în anii ’80, are şanse să fie numit preşedinte al consiliului de supraveghere în locul acestuia, cu doi ani mai devreme decât era aşteptat.

Winterkorn a fost considerat de mult timp drept succesorul natural al lui Piech, dar nu se ştie care a fost impactul conflictului cu Piech şi ar putea fi mai dependent ca oricând de sindicatul care i-a salvat cariera, în condiţiile în care Berthold Huber, fostul şef al influentului sindicat IG Metall, a devenit preşedinte interimar.

”Nimic nu funcţionează la VW fără sindicat, este un adevăr trist. Winterkorn a câştigat, dar cel mai probabil cu preţul de a deveni mai vulnerabil la influenţa sindicatului„, consideră Juergen Pieper, analist la Bankhaus Metzler.

Winterkorn a lansat un plan de reducere a costurilor anuale cu 5 miliarde de euro până în 2017, la producţia ve-hiculellor de pasageri a VW, unde marja de profit este cu mult sub cele ale unor companii concurente precum Toyota. Planul este aplicat cu sprijinul sindicatului, într-o manieră consensuală tipică culturii VW. Această colaborare are însă un preţ, faptul că au fost identificate economii de numai 
1,5 miliarde de euro din cele 5 miliarde de euro avute în ve-dere.