“Americanii sunt incredibil de suspiciosi la ideea ca n-ar mai trebui sa aiba masini sau sa aiba mai putine”, afirma David Ceaser, cofondator al asociatiei CarFree City USA, recunoscand ca niciun proiect de suburbie fara masini de dimensiunile Vaubanului nu a avut vreodata succes in SUA. In Europa, unele guverne se gandesc la proiecte la scara nationala. Inca din 2000, Marea Britanie a inceput un efort complex de a descuraja folosirea masinilor, autoritatile locale solicitand ca orice nou proiect imobiliar sa fie accesibil transportului public.

“Proiectele de dezvoltare urbana ce includ locuri de munca, spatii comerciale, de petrecere a timpului liber si servicii ar trebui sa nu mai fie amplasate si schitate pe baza ideii ca automobilul reprezinta singurul mijloc realist de acces in zonele respective”, se afirma in PPG 13, revolutionarul document de planificare al guvernului britanic din 2001. Zeci de mall-uri, fast-fooduri si complexuri de locuinte au fost respinse de la acordarea autorizatiilor urbanistice, in baza noilor reglementari. In Germania, patria-mama a masinilor Mercedes-Benz, dar si a vestitei Autobahn, viata intr-un loc cu masini putine ca Vauban are propria sa structura. Suburbia este lunga si relativ ingusta, astfel ca tramvaiul care duce la Freiburg trece doar la cativa pasi de fiecare casa. Magazinele, restaurantele, bancile si scolile sunt mai des intercalate intre locuinte decat sunt intr-o suburbie obisnuita. Cei mai multi locuitori, ca doamna Walter, au carucioare pe care le ataseaza la biciclete cand merg la cumparaturi sau spre locurile de joaca ale copiilor.

Pentru a ajunge la magazine ca IKEA sau la partiile de schi, familiile folosesc in comun cate o masina, cumparata tot in comun, sau le folosesc pe cele de la clubul de inchirieri auto din Vauban. Walter a locuit mai inainte - pe cand avea masina personala - in Freiburg si in SUA. “Daca ai o masina, tinzi sa o folosesti”, spune ea. “Unii se muta aici, dar pleaca destul de repede pentru ca le lipseste masina din fata usii.” Zona Vauban, unde a functionat o fosta baza a armatei naziste, a fost ocupata de armata franceza de la sfarsitul razboiului pana la reunificarea Germaniei din urma cu doua decenii. Pentru ca a fost gandita ca o baza militara, infrastructura nu a fost niciodata gandita pentru uzul masinilor particulare: “strazile” erau doar mici alei inguste printre baraci. Cladirile originale au fost de mult daramate. Noile case moderne care le-au inlocuit au patru-cinci etaje si sunt proiectate sa reduca pierderile de caldura si sa maximizeze eficienta energetica, impodobite cu copaci exotici si balcoane complicate. Casele unifamiliale sunt interzise. Normal, cei care isi cumpara case in Vauban tind sa aiba convingeri ecologiste, peste jumatate voteaza cu Partidul Ecologist German. Totusi, multi spun ca stau aici datorita calitatii vietii.

Henk Schultz, om de stiinta care intr-o dupa-amiaza de aprilie isi urmarea cei trei copii cum se plimba prin Vauban, isi aminteste cat era de bucuros cand si-a cumparat prima masina. Acum, zice el, e bucuros ca-si poate creste copiii departe de masini; nu trebuie sa se mai ingrijoreze cu privire la siguranta lor pe strada. In ultimii cativa ani, Vauban a devenit o binecunoscuta comunitate de nisa, chiar daca nu a reusit sa castige decat putini adepti in restul Germaiei. Dar daca va functiona acest concept si in California ramane o intrebare deschisa. Peste 100 de potentiali proprietari au semnat deja actele pentru locuinte din Quarry Village, iar Lewis cauta cam doua milioane de dolari ca sa poata construi proiectul. Dar daca nu va functiona,Splanul lui de rezerva e sa construiasca un proiect pe acelasi amplasament, dar fara limitari cu privire la folosirea masinilor. Iar proiectul se va numi Village d’Italia.

© 2009 NEW YORK TIMES NEWS SERVICE

      TRADUCERE DE MIHAI MITRICA