La numai 24 de ore după ce i-a informat pe ciprioţi că restricţiile vor fi valabile circa o săptămână, guvernul a anunţat că vor rămâne în vigoare o lună.

Având în vedere că unele limite sunt prevăzute în documentul publicat de autorităţi cu termeni lunari sau trimestriali, se poate spune că Cipru ia în calcul menţinerea acestora pe o perioadă mai lungă.

Cele mai îngrijorătoare sunt însă măsurile de control transfrontalier al capitalului. Posesorii de fonduri în băncile din Cipru nu vor putea face tranzacţii electronice între conturile de pe insulă şi alte state, iar nimeni nu va putea scoate din ţară mai mult de 3.000 de euro cash. Ciprioţii care studiază în străinătate vor putea primi transferuri de până la 10.000 de euro în fiecare trimestru. Blocarea banilor în Cipru contribuie la evitarea unui colaps imediat, însă problemele ar reveni puternic odată ce banii pot circula din nou liber. La un astfel de moment, chiar şi deponenţii asiguraţi, în limita de 100.000 de euro, ar putea decide că preferă să-şi păstreze banii în altă parte.

Din acest motiv, măsurile de control al capitalului sunt uşor de impus, dar destul de greu de ridicat. Islanda, ţară care spre deosebire de Cipru a avut avantajul de a nu se afla în zona euro, are încă în vigoare restricţii pentru capital şi la cinci ani după criză.

Cheia pentru Cipru şi zona euro este să reconstruiască încrederea suficient de repede astfel încât la ridicarea restricţiilor banii să nu fie retraşi masiv din Cipru. Un astfel de scenariu pare puţin probabil. Ţara are în faţă o recesiune chiar mai puternică decât cea din Grecia, în timp ce zona euro în ultimii ani nu prea a reuşit să genereze încredere.

EURO CARE NU ESTE EURO, LA FEL CA DOLARUL CARE NU ESTE DOLAR. Uniunea monetară a UE se bazează pe ideea că un euro în buzunarul unui cetăţean din Germania este egal ca valoare cu cel deţinut de o persoană în Spania, Slovenia sau Cipru. Atâta timp cât un euro nu poate ieşi din Cipru, valoarea sa nu mai este garantat egală cu cea din restul zonei euro. Presa internaţională a găsit chiar şi un nou nume pentru moneda blocată pe insulă - Cypreuro. Astfel, un Cypreuro ar putea ajunge să valoreze 0,9 euro, 0,8 euro sau chiar mai puţin. Matthew Yglesias, jurnalist la revista americană Slate, oferă un exemplu pentru a ilustra noua situaţie din Cipru. Restricţia de a scoate euro din Cipru evocă situaţia dolarului statului Bahamas, scrie Yglesias. Dolarul din Bahamas are cursul de schimb fixat la paritate cu dolarul SUA, astfel că teoretic ar trebui să aibă aceeaşi valoare.

În Bahamas poţi schimba un dolar american cu unul local fără nicio problemă. Preţurile sunt afişate în dolari, iar dacă ceva costă 30 de dolari poţi plăti cu o bancnotă cu poza lui Ulysses Grant (50 de dolari SUA) şi să primeşti produsul şi o hârtie cu imaginea lui Sir Milo Butler (bancnota de 20 de dolari din Bahamas).

ASTA NU ÎNSEAMNĂ CĂ DOLARUL DIN BAHAMAS ESTE ACELAŞI CU DOLARUL DIN SUA. În timp ce poţi cheltui dolari americani în Bahams, nu poţi face şi invers. În mod logic, oricine ar prefera să deţină o valiză de dolari SUA în locul uneia de dolari Bahamas. Rata fixă de schimb este un mit menţinut prin controlul accesului populaţiei la valută", notează Yglesias. Deşi exemplul nu este perfect, ilustrează modul în care ar putea funcţiona euro în Cipru. Un euro cipriot nu va avea aceeaşi valoare cu un euro din restul zonei euro, însă vor fi înfiinţate mecanisme astfel încât vizitatorii din alte ţări ale uniunii monetare să plătească preţul pentru bunuri şi servicii în Cipru după modelul Bahamas.

"Primeşti unele din beneficiile de a ieşi din zona euro şi un curs nou al monedei, plus unele din beneficiile uniunii monetare, totul la preţul unor bătăi de cap majore, scrie jurnalistul american.

Cipru este pe punctul de a deveni unul dintre cele mai mari experimente din istoria financiară globală. Deznodământul pentru insula din Mediterana, cu un sector bancar prăbuşit cu sprijinul zonei euro şi cu un model economic de paradis fiscal foarte asemănător cu cel din Luxemburg sau din Malta, ar putea fi legat într-o măsură mai mare de alegerile din toamnă din Germania decât de imperativele de a strivi pericolul extrem reprezentat de o economie de circa 0,2% din PIB al zonei euro. Cancelarul Angela Merkel trebuie să demonstreze constant publicului german că este "o mână de fier" faţă de risipitorii din sudul Europei, procedeu similar cu cel folosit de preşedintele-premier din Rusia, Vladimir Putin, pentru care a fi perceput ca lider puternic este una dintre condiţiile păstrării postului.

Modul în care Cipru a fost tratat de partenerii din zona euro arată că departe a de a fi un parteneriat al unor ţări egale, uniunea monetară este un grup de ţări unde interesele naţionale ale statelor mari sunt mai importante decât cele ale uniunii. Între timp, continuă procesul deciziilor la întâmplare în interiorul Euro-group, scrie în Financial Times cipriotul Christopher Pissarides, câştigător al Premiului Nobel pentru Economie. "După acordul referitor la Cipru, preşedintele Eurogroup a declarat că acesta va fi un model pentru viitor. În zona euro s-a răspândit panica, euro s-a depreciat, iar negarea a venit în aceeaşi zi - declaraţiile «au fost scoase din context». Cipru este un «caz special» se pare. Aşteptăm să aflăm ce este atât de special", afirmă economistul.

MECANISMUL DE LUARE A DECIZIILOR ÎN ZONA EURO A ATINS UN NOU MINIM, afirmă acesta. Indiferent de cât de bun sau rău este acordul pentru Cipru, felul în care s-au luat deciziile - prin contrazicea declaraţiilor de la o săptămână la alta, prezentarea de modele pentru a fi retrase imediat sau alungarea investitorilor ruşi din Cipru pentru a fi îmbiaţi în alte regiuni din Europa, aruncă semne serioase de îndoială asupra capacităţii organizaţiei de a lua măsurile necesare pentru a aduce stabilitate financiară şi creştere economică în Europa.