În Vietnam, pe lângă Steaua de Bronz, Mueller a mai fost decorat cu medalia Purple Heart şi cu alte două medalii specifice marinei militare. Şi-a primit licenţa în drept de la Universitatea Virginia şi după câţiva ani de rodaj la o firmă cu vechime s-a alăturat biroului procurorului din San Francisco. George W. Bush l-a adus înapoi la Washington pentru a fi numărul doi în Departamentul de Justiţie. Cu şapte zile înainte de atacurile din 11 septembrie 2001, Mueller a fost numit directorul FBI.

Din acest post, în care a stat 12 ani, Mueller şi-a reformat instituţia pentru a face faţă mai bine ameninţării în creştere a teroriştilor veniţi din străinătate. A fost o sarcină herculeană având în vedere că FBI era o instituţie care considera spionajul şi siguranţa naţională misiuni de rang secund. Fostul infanterist a ajuns la cuţite cu echipa preşedintelui Bush Junior, ameninţând în două ocazii cu demisia din cauza unor motive care ţin de principii: o dată când judecătorii au decis că un program de spionaj intern al lui Bush este ilegal şi apoi când Bush i-a cerut să înapoieze Congresului dovezi ale vinei congresmanului democrat William Jefferson, condamnat ulterior pentru infracţiuni de corupţie, abuz în serviciu şi spălare de bani.

În pofida credibilităţii profesionale, au existat şi piedici în calea eforturilor lui Mueller ca investigator special. În iunie, unul dintre avocaţii lui Trump a vehiculat în public ideea că preşedintele l-ar putea concedia pe procuror deoarece unii spuneau că ancheta îşi depăşeşte mandatul original – acela de a investiga orice infracţiune descoperită. În acea lună, Trump a transmis pe Twitter că ancheta lui Mueller este o ”vânătoare de fantome“ şi i-a acuzat pe unii membri ai echipei de investigatori de părtinire. În toamnă, boardul editorial al Wall Street Journal cerea demisia lui Mueller.

Presiunea l-a afectat pe preşedinte mai mult decât pe procuror. Mueller este republican înregistrat de când se ştie şi respectat de mulţi din partidul republican pentru mulţii ani în serviciul partidului. Doi senatori republicani, Thom Tillis şi Lindsey Graham, au mers atât de departe încât au propus o lege specială care să-l protejeze de concediere, în timp ce comentatorii conservatori l-au mustrat pe Trump pentru imixtiune. Tensiunile s-ar putea să fi deteriorat permanent relaţiile lui Trump cu propriul procuror general, cu Jeff Sessions, a cărui decizie de a ieşi din problema rusească (Sessions a fost membru al campaniei lui Trump) a creat posibilitatea alegerii lui Mueller de către Rosenstein, adjunctul procurorului general.

Ancheta lui Mueller nu ţine doar de influenţa rusească în campania electorală, de Trump şi de anturajul său. Specialiştii din serviciile de informaţii apreciază că  principalul scop al operaţiunii ruseşti a fost acela de a submina încrederea în democraţia americană în SUA şi în afară. Mueller este răspunsul Americii la această provocare, personificarea ideii că statul de drept rămâne principiul suprem mai ales atunci când problemele ajung în miezul procesului democratic sau la cei mai puternici oficiali ai guvernului.

Michael Zeldin, care a lucrat direct cu Mueller în secţia penală a Departamentului de Justiţie la începutul anilor 1990, are încredere că fostul său şef poate trage direct la ţintă indiferent de ce descoperă. ”Dacă ai făcut ceva ilegal, eşti bun de judecat. Îţi va găsi fapta şi te va urmări“, spune Zeldin. ”Însă dacă eşti nevinovat, dar eşti sub anchetă, are puterea de caracter să refuze să te ancheteze. Este o calitate importantă, mai ales pentru un procuror special cu un mandat larg.“

Nimeni nu ştie ce va descoperi Robert Mueller, însă el a făcut clar că, în pofida polarizării, SUA rămân o naţiune guvernată de lege, scria în decembrie Time.

De atunci, au venit veşti că vara trecută, în iunie, Trump i-a ordonat consilierului său Don McGahn să-l concedieze pe Mueller din poziţia de procuror special, o putere pe care McGahn teoretic nu o are. Aparent, consilierul a rezistat, ameninţând că mai degrabă demisionează decât să respecte ordinul. Este un semn puternic că propriul avocat al preşedintelui a văzut o intenţie coruptă în spatele direcţiei indicate de preşedinte, notează Wired, care atenţionează că ancheta va continua chiar dacă Mueller este concediat.

Apoi, procurorul a cerut o întrevedere cu Trump, însă echipa de avocaţi a preşedintelui face tot posibilul pentru a convinge publicul şi investigatorii că acest interviu nu este de dorit. Mueller vrea acces la preşedinte ca parte a unei anchete privind suspiciuni de obstrucţionare a justiţiei prin concedierea directorului FBI James Comey, în mai. Comey este un prieten vechi de-al lui Mueller. Printre argumente, avocaţii lui Trump menţionează accesul fără precedent dat lui Mueller de Casa Albă la documentele şi oamenii administraţiei Trump.