Documentele Panama sau dovada că nu suntem toţi în aceeaşi barcă

Autor: Bogdan Cojocaru Postat la 10 aprilie 2016 973 afişări

Surprins, premierul islandez a încercat timid să construiască o explicaţie. O emoţie puternică i se citea pe faţă, şi se vedea că nu ştie ce să facă. Jurnaliştii au insistat cu întrebările, iar Sigmundur Gunnlaugsson şi-a dat arama pe faţă: s-a ridicat de pe scaun şi la început ezitant, apoi din ce în ce mai hotărât, s-a învârtit un timp prin cameră acuzând jurnaliştii că i-au întins o capcană. Apoi le-a dat înapoi microfonul şi a plecat. Pur şi simplu a plecat. Ce a urmat ţine de teatrul de comedie

Documentele Panama sau dovada că nu suntem toţi în aceeaşi barcă

Kremlinul a dat vina pe serviciile americane de spionaj. Documentele Panama nu-l menţionează pe Vladimir Putin, însă jurnaliştii anchetatori cred că informaţiile pe care le deţin arată drumul transferurilor şi companiile offshore folosite pentru mutarea a două miliarde de dolari, uneori din state „prietene“, în conturile multora dintre apropiaţii şefului de la Kremlin.

Documentele scot la lumină active deţinute de Serghei Roldugin, un violoncelist profesionist şi prieten foarte apropiat, din tinereţe, al lui Putin, şi împrumuturi de un miliard de dolari date de Banca Comercială Rusească, controlată de stat, unei entităţi offshore denumite Sandalwood Continental.

Presa rusească a publicat iniţial informaţii generale sau privind alte ţări despre scandal, nefăcând referire la legăturile cu Putin. Primele materiale publicate de RT, un post TV de limbă engleză, de propagandă, al Kremlinului, a descris scurgerea de informaţii fără a-l menţiona niciodată pe Putin, deşi povestea averii preşedintelui rus este printre primele care au făcut furori în presa internaţională. Pe măsură ce amploarea scandalului a început să devină cunoscută în Rusia, guvernul s-a văzut nevoit să iasă cu explicaţii. „Putinofobia“ din străinătate a fost una dintre ele. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului Dmitry Peskov a subliniat că documentele nu-l menţionează direct pe Putin şi a pus la îndoială veridicitatea informaţiilor.

„Ştim foarte bine ce este această aşa-numită comunitate jurnalistică. Este clar pentru noi că pentru mai mulţi jurnalişti implicaţi jurnalismul nu este specializarea de la care au pornit; sunt mulţi foşti reprezentanţi ai Departamentului de Stat american şi ai CIA“, a explicat el.

În schimb presa rusească şi l-a ales ca subiect principal pe premierul britanic David Cameron, argumentând că minimalizarea implicării sale în scandal este dovada atitudinii anti-Putin. Cameron nu este o figură atât de populară ca Putin. Pe Facebook nu circulă poze cu el ca bărbat şi lider adevărat care are soluţii hotărâte pentru probleme cum ar fi musulmanii. Putin este în schimb vedetă şi orice poveste cu el ar fi, pentru presa internaţională, mai savuroasă decât una cu Cameron.

Însă în Marea Britanie subiectul Cameron nu este deloc neglijat. La fel ca Putin, nici politicianul britanic nu este implicat direct, ci prin tatăl său, Ian. Acesta a ajutat timp de 30 de ani la administrarea unui fond de investiţii din Bahamas, Blairmore Holdings. Fondul a avut sub administrare milioane de dolari venite de la britanicii înstăriţi şi nu a plătit niciodată taxe guvernului britanic, potrivit The Guardian. Situaţia este cel puţin ciudată pentru premier, care a agitat spiritele pentru mai multă transparenţă şi pentru acţiuni internaţionale decisive contra evaziunii fiscale. Întrebat dacă banii familiei Cameron au fost investiţi în fondul tatălui său, purtătorul de cuvânt al premierului a descris situaţia ca fiind o „chestiune privată“. Cel puţin în Marea Britanie presa este liberă să comenteze în toate direcţiile subiectul.

„Trăim într-o eră a scepticismului şi publicul nu va accepta explicaţia «chestiunii private». Informaţiile din documentele Panama au devenit o nouă dovadă că «nu suntem cu toţii în aceeaşi barcă». Există un mod simplu prin care Cameron poate rezolva problema: să spună adevărul“, se arată într-un comentariu publicat de Financial Timas.

Revenind în Islanda, scandalul provocat de jurnaliştii de investigaţie a căpătat dimensiunile unei crize politice. Opoziţia a propus un vot de neîncredere pentru premier, iar acesta a răspuns cu o cerere înaintată preşedintelui pentru dizolvarea parlamentului, cel puţin aşa spune presa internaţională. Alegeri anticipate i-ar fi adus, în mintea sa, o şansă în plus să-şi păstreze funcţia. Premierul a intervenit anunţând că nu a propus formal dizolvarea parlamentului. Apoi au apărut informaţii că Gunnlaugsson a demisionat. Purtătorul de cuvânt al premierului a negat şi informaţia, spunând că acesta doar se retrage „o periodă nespecificată de timp“, iar unul din miniştrii săi, cel al pescuitului şi agriculturii, îi va ţine locul. Islanda va fi lovită de încă o furtună, scrie Sueddeutsche Zeitung, ziarul de la care a pornit toată povestea cu documentele Panama. 

În aceste documente, informaţii provenite de la firma panameză de avocatură Mossack Fonseca (o fabrică de companii offshore) apar numele multor oficiali islandezi. Premierul Gunnlaugsson este trofeul cel mare, iar lângă el stau Bjarni Benediktsson, ministrul de finanţe, şi Ólöf Nordal, ministrul de interne. Datele arată că toţi aceşti politicieni au legături cu companii offshore anonime pe care au uitat să le menţioneze când s-au angajat să conducă ţara. Documentele includ şi numele lui Hrólfur Ölvisson, preşedintele Partidului Progresist al premierului, mai mulţi oameni bogaţi din Islanda, mai mulţi foşti bancheri de top şi cel puţin un consilier important al guvernului.

Numărul suspecţilor este şocant de mare având în vedere că Islanda are doar 330.000 de locuitori. Pentru Gunnlaugsson, numele pe care ar fi vrut să nu-l mai audă niciodată este Wintris, companie pe care el şi partenera sa Anna, acum soţia sa, au cumpărat-o în 2007 de la subsidiara luxemburgheză a băncii islandeze de stat Landsbanki. Compania era înregistrată în Insulele Virgine Britanice, iar în conturile ei cuplul a îndesat banii proveniţi din vânzarea afacerii de familie a Annei.  Wintris a investit aceşti bani în Landsbanki şi Kaupthig-Bank, o altă bancă islandeză. Într-un timp firma a deţinut obligaţiuni de 3,6 milioane de euro vândute de Glitnir, tot o bancă naţională islandeză. Gunnlaugsson nu şi-a publicat participaţiile deţinute la Wintris când a candidat pentru funcţie de premier, deşi a ieşit în faţă cu o platformă bazată pe transparenţă. 

Răspunsurile lui Gunnlaugsson la întrebările privind această chestiune au fost departe de a fi liniştitoare. Când jurnaliştii de la Sueddeutsche Zeitung l-au întrebat pe premier dacă firma sa secretă încalcă legea islandeză, politicianul a răspuns că firmele care nu fac în realitate afaceri nu sunt subiectul legii. „Nu ştiu cum funcţionează aceste lucruri, dar totul este declarat încă de la început“, a spus el.

Paginatie:

Urmărește Business Magazin

/special/documentele-panama-sau-dovada-ca-nu-suntem-toti-in-aceeasi-barca-15222712
15222712
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.