Pare asadar putin probabil ca Atena sa mai gaseasca intelegere la investitori pentru a-si rostogoli datoriile - in 2012, tara trebuie sa stranga de pe piete 25 de miliarde de euro, cifra care in acest moment pare de neatins; in plus, luna aceasta, Banca Centrala Europeana este asteptata sa anunte cresterea dobanzii de referinta, dupa ce inflatia in zona euro a crescut de la 2,4% in februarie la 2,6% in martie, ceea ce pentru Grecia inseamna inca un obstacol in calea spre finantare. Insa in cazul ei se complica ceva mai mult problema clasica a statelor aflate in dificultate care sunt impinse sa ia finantare internationala, sa adopte masuri de austeritate ca sa se incadreze in parametrii finantarii si apoi sa descopere ca economia s-a sufocat si ca nu-si mai pot achita datoriile.

Grecia are o istorie recenta total nefavorabila increderii pe care o pretinde de la investitori: nu doar ca este singura tara din UE care a mintit blocul european cu privire la fundamentele sale macroeconomice, dar cultura disimularii s-a propagat la mai toate nivelurile societatii sub forma de evaziune fiscala, ceea ce face foarte dificila orice incercare de reasezare bugetara; FMI estimeaza ca economia gri, compusa din evaziune fiscala si coruptie, aduna cam 27% din PIB in fiecare an, aproape triplu fata de media de 11% a celor 34 de membre ale Organizatiei Europene pentru Cooperare si Dezvoltare (OECD).

Desi guvernul si-a propus sa obtina 50 de miliarde de euro din privatizari pana in 2015, premierul Papandreou a fost deja nevoit sa promita, in fata reactiilor de tip "nu ne vindem tara", ca va promova o lege care sa oblige orice guvern sa aiba acordul parlamentului ca sa instraineze orice petic din pamantul Greciei. Dincolo de retorica politica - rare sunt guvernele de coalitie in Grecia, deci oricum ar exista majoritatea parlamentara care sa adopte o astfel de masura cand va fi cazul - Papandreou a aratat ca sensibilitatea sa electorala este mai importanta decat arhitectura bugetara pe care s-a angajat sa o puna in practica. In plus, situatia terenurilor in Grecia este cel putin ambigua: nu exista un registru unic in care loturile sa poata fi identificate cu precizie, ministrul de finante Giorgios Papaconstantinou spunea recent parlamentarilor ca 40% din proprietatile statului sunt in litigiu, iar pentru alte 25% nu exista suficiente date referitoare la statutul lor juridic.

"Perlele coroanei" la privatizare ar putea fi detinerile statului in sistemul bancar - 77% din ATEbank, in valoare de 570 de milioane de euro, pachetul majoritar la operatorul de telecomunicatii OTE, cele 850 de porturi ale tarii sau in companiile de utilitati. Impreuna cu perlele, Grecia ar mai putea scoate la vanzare si Cenusaresele din industria de aparare si din cea feroviara (care reuseste de una singura sa gaureasca in fiecare an bugetul cu un miliard de euro), dar si total nefolositorul complex olimpic dezvoltat pentru Jocurile Olimpice din 2004 si nemaifolosit de atunci. Problema, atrag atentia analistii, este ca nici in cele mai optimiste calcule nu se ajunge la valoarea de 50 de miliarde de euro, iar preturile de lista ale activelor respective ar putea fi mult diminuate de neincrederea investitorilor sau chiar de tendinta lor fireasca de a forta mana guvernului pentru a obtine preturi de achizitie mai bune.