Economiştii au dezbătut meritele salariului minim de-a lungul secolului XX, însă o analiză empirică serioasă a problemei a apărut abia în anii 1970, scrie Leonard. Atunci, economiştii au început să analizeze impactul salariului minim prin examinarea statistică a ceea ce s-a întâmplat cu locurile de muncă în timp, când salariul minim a crescut. Aceşti cercetători au aflat, în general, că un minim salarial a eliminat unele locuri de muncă din economie, dar nu au căzut de acord în privinţa numărului.

În anii 1980 era deja acceptată ideea că salariul minim a avut un impact negativ asupra ocupării forţei de muncă. Un sondaj efectuat în 1987 în rândul unor studenţi absolvenţi ai unor programele de economie de top din SUA arăta că peste 70% dintre ei sunt de acord că salariul minim ”creşte şomajul în rândul forţei de muncă tinere şi necalificate“, faţă de 18% care nu au fost de acord şi 9% care nu au avut o opinie.

Un punct de cotitură în dezbatere a apărut în 1993, când David Card şi Alan Kreuger, pe atunci economişti la Princeton, au publicat lucrarea ”Salariile minime şi ocuparea forţei de muncă: studiu de caz pe industria fast-food din New Jersey şi Pennsylvania“. Studiul a analizat impactul creşterii salariului minim în New Jersey de la 4,25 dolari la 5,05 dolari pe oră. Ei au comparat evoluţia pieţei muncii pentru angajaţii din fast-food din New Jersey cu cea a pieţei echivalente din Pennsylvania de Est, unde salariul minim nu a fost majorat. Nu au găsit nicio diferenţă. Card şi Kreuger au mers mai departe publicând cartea ”Mit şi măsurătoare: noua economie a salariului minim“, prin care au apărat cu îndârjire stabilirea unui salariu minim. Ei au constatat că rezultatele experimentelor naturale, precum studiul lor din New Jersey, nu au evidenţiat că majorarea salariului minim a condus la scăderea numărului de locuri de muncă. De fapt, susţin ei, alte studii au arătat că salariul minim a avut un efect pozitiv asupra ocupării forţei de muncă. Cercetările anterioare au fost greşite deoarece s-au bazat pe tehnici statistice care au izolat slab efectul salariului minim în comparaţie cu alţi factori.

Unii economişti au fost scandalizaţi de poziţiile lui Card şi Kreuger. Leonard subliniază că un economist laureat al premiului Nobel, James Buchanan, a scris următoarele, într-o opinie publicată în 1996 de Wall Street Journal:

”Aşa cum niciun fizician n-ar pretinde că apa curge în sus, niciun economist care se respectă nu ar pretinde că majorarea salariului minim creşte ocuparea forţei de muncă. O astfel de afirmaţie, dacă este susţinută serios, devine echivalentă cu negarea faptului că există un minim conţinut ştiinţific în economie şi că, în consecinţă, economiştii nu pot face altceva decât să scrie în calitate de avocaţi ai intereselor ideologice.“

Cum explică Card şi Kreuger această infirmare a unui principiu economic? Ei spun că efectele benefice ale salariului minim sunt rezultatul unui fenomen economic numit ”monopsony“. Pieţele muncii nu funcţionează ca pieţele de mărfuri, explică Card şi Kreuger. Nu este adevărat că firmele trebuie să plătească costul predominant pentru muncă, ca atunci când ar cumpăra porumb sau stocuri. Mai degrabă, într-o oarecare măsură, pot stabili costul muncii; într-o monopsonie, există un cumpărător (un angajator) care stabileşte termenii pentru vânzători (potenţialii salariaţi).