Clauza din pachetul de stimulare care obliga la cumpararea de bunuri fabricate in SUA (“Buy America”) favorizeaza achizitia de produse americane pentru proiectele de infrastructura. Departamentul pentru Comert a adaugat 100 de milioane de dolari, peste dublul sumei alocate in mod obisnuit, pentru un program care ajuta producatorii americani sa opereze mai eficient. Si intelegerile comerciale negociate de administratia Bush - intelegeri care ar fi facut SUA mai deschise la importul de bunuri - au fost deliberat amanate la dezbateri in Congres.

“Politica administratiei merge in directia cea buna”, spune Sander M. Levin, membru al Camerei Reprezentantilor din partea statului Michigan, care este preocupat in special de importurile auto. “Cred ca in esenta au scuturat lanturile politice care impiedicau guvernul sa aiba un rol in productie. Si fac ceea ce ar trebui sa faca.” Dar nu toata lumea e de acord. “Bush si Obama sunt la fel de rai in ce priveste politicile privind productia interna”, sustine dezaprobator Bartlett. El recunoaste ca recesiunea a fost motivul imediat care a dus la prabusirea afacerii sale de familie.

Dar ceea ce l-a afectat cu adevarat, spune el in interviu, a fost competitia cu produsele similare chinezesti, mai ieftine pentru ca - spune el, chinezii isi subevalueaza fortat moneda nationala, iar actuala administratie a SUA, la fel ca si precedentele, ii lasa sa faca aceasta fara sa se opuna. “Comenzile noastre au mers de la opt milioane de dolari anual la patru milioane de dolari, ceea ce nu mai era suficient ca sa fim profitabili”, afirma el. Dupa Bartlett, care este si copresedinte al unei organizatii numite Coalitia pentru o Moneda Corecta, competitorii chinezi practicau un adaos de numai un dolar pentru fiecare placa electronica vanduta in SUA, in timp ce el percepea 1,40 dolari. Ca multi economisti si oficiali guvernamentali, el crede ca moneda chineza este artificial subevaluata.

Drept contramasura, Bartlett sustine ca administratia Obama ar trebui sa fixeze un tarif vamal de 40% pentru bunurile importate din China. “Eu pot sa concurez cu antreprenorii chinezi, intrucat costul fortei de munca din China nu e un factor atat de important in ecuatia aceasta”, comenteaza el - “dar nu pot sa concurez cu politicile guvernului chinez in privinta productiei”. Productia a fost vazuta multa vreme ca un pilon esential al unei economii puternice. Ea genereaza milioane de locuri de munca bine platite pentru cei care au doar educatie liceala, adica o categorie foarte numeroasa din totalul populatiei. Niciun alt sector nu contribuie mai mult la productivitatea totala a Americii, spun economistii.

Si pe masura ce productia slabeste, tara devine tot mai dependenta de importurile de marfuri, computere, utilaje si alte asemenea, umfland un deficit comercial care in timp ar putea submina dolarul si capacitatea natiunii de a sustine atat de multe importuri. O tactica pentru intarirea sectorului productiei, in viziunea administratiei Obama, ar fi o schimbare a politicilor de impozitare. Stimulentele pentru investitiile in cercetare si dezvoltare, care acum sunt in discutia Congresului, ar trebui permanentizate, incurajand cercetarea si dezvoltarea in randul producatorilor, dupa cum a sustinut un oficial al Departamentului Comertului.

Si impozitele platite pentru profitul obtinut in strainatate ar trebui sa nu fie deductibile in SUA pana cand nu se face dovada repatrierii acelor profituri - o reglementare care ar putea descuraja mutarea in strainatate a fabricilor. Scopul este stoparea declinului productiei, “pilonul pe care a fost construita clasa de mijloc”, afirma Thea Lee, director de politici la confederatia sindicala AFL-CIO din SUA. “Si e greu sa reconstruiesti clasa de mijloc fara a revitaliza productia.”