Pentru alţii, extinderea uscatului a fost o necesitate: Maldive şi Kiribati a trebuit să contracareze ridicarea nivelului mării prin luarea nisipului de pe insulele mai mici sau de pe fundul mării pentru consolidarea celor mai mari. Extragerea nisipului reprezintă o industrie de 70 de miliarde de dolari.

Geologii definesc nisipul nu prin compoziţie, ci prin mărime, ca granule între 0,0625 milimetri şi 2 milimetri. Sub categoria nisip pe scara mărimii este şluful, o argilă bogată în siliciu. Deasupra ei este pietrişul. Cele mai multe nisipuri sunt alcătuite în principal din cuarţ, cea mai comună formă a silicaţilor, dar există şi alte tipuri. Nisipul de pe plajele oceanice includ, de obicei, o proporţie mare de bucăţi de cochilii şi, din ce în ce mai mult, bucăţi de deşeuri din plastic care descompun. Faimosul nisip negru hawaiian este format din sticlă vulcanică fragmentată de natură. 

Nisipul dunelor cunoscute ca Nisipurile Albe din New Mexico este în cea mai mare parte gips. Nisipul este aproape întotdeauna format prin dezintegrarea treptată a unor roci mai mari prin acţiunea gheţii, a apei, a vântului şi a timpului. Dar, după cum scrie geologul Michael Welland în cartea sa ”Nisip: povestea fără sfârşit“, multe dintre acele roci mai mari s-au format ele însele prin acumularea unor fragmente din alte roci erodate şi ”poate jumătate din toate grăunţele de nisip au trecut prin şase cicluri de măcinare, au fost eliberate, îngropate, expuse şi eliberate din nou“, scrie The New Yorker.

Nisipul este, de asemenea, clasificat în funcţie de formă, în configuraţii care variază de la alungit şi cu unghiuri ascuţite până la aproape sferice şi netede. Nisipul de deşert este aproape întotdeauna foarte rotunjit, deoarece vânturile puternice lovesc granulele unele de altele cu atâta forţă încât proeminenţele şi marginile ascuţite se rup. Nisipul de râu este mult mai unghiular. William H. Langer, geolog şi fost cercetător la US Geological Survey, explică: ”Într-un curent, există un strat mic de apă în jurul fiecărui grăunte, deci atunci când granulele de nisip se lovesc unele de altele există destulă energie pentru a le sparge, dar nu suficientă pentru a le lăsa să se frece unele de celelalte“. Forma nisipului depozitat de gheţari şi de calotele glaciare depinde parţial de cât de departe a fost transportat nisipul şi ce s-a depus deasupra.

Nisipul şi pietrişul sunt principalele componente ale betonului şi asfaltului (94%) şi reprezintă materialul de bază pe care este turnat asfaltul sau betonul la construirea drumurilor, clădirilor, căilor ferate şi a multor altor structuri. American Geological Institute a calculat că în SUA pentru o casă obişnuită este nevoie de peste o sută de tone de nisip, pietriş şi piatră pisată pentru fundaţie, pivniţă, garaj şi alei şi mai mult de două sute de tone dacă în calcul se include strada din faţă. O secţiune dintr-o singură bandă cu lungimea de o milă dintr-o austostradă interstatală americană necesită 38.000 de tone de nisip, pietriş şi piatră pisată. Cea mai dramatică creştere a consumului de nisip se observă în acele părţi ale lumii unde oamenii care construiesc drumuri încearcă să ţină pasul cu oamenii care cumpără maşini. Oficialii chinezi au spus că până în 2030 speră să termine 165.000 de kilometri de drumuri - o reţea naţională de aproape trei ori şi jumătate mai mare decât sistemul rutier american interstatal.

Geamurile ferestrelor, paharele de vin şi ecranele telefoanelor mobile sunt realizate din nisip topit. Nisipul este utilizat la filtrare în instalaţiile de tratare a apei, fose septice şi piscine. Echipamentele de forare după petrol şi gaze naturale injectează cantităţi mari de nisip dur şi rotund în formaţiuni de rocă fracturată pentru a menţine crăpăturile deschise. Locomotivele trenurilor aruncă nisipul unghiular pe şinele din faţa roţilor lor în timp ce frânează pentru a îmbunătăţi frecarea. Australia şi India sunt principalii exportatori de nisip de granat, care este zdrobit pentru fabricarea unui material abraziv folosit în sablare şi de instalaţiile de tăiere cu jet de apă.

În metalurgie se foloseşte nisip pentru matriţele de şuruburi de fier, capace pentru canal, blocuri motor şi alte produse obţinute prin turnate.

În unele activităţi, nisipul natural poate fi înlocuit sau completat cu materiale reciclate, dar posibilităţile sunt limitate. Iar eforturile de a reduce consumul sunt complicate de faptul că multe dintre produsele şi activităţile de preferat din punctul de vedere al protejării mediului depind de nisip la fel de puternic precum cele care nu sunt de dorit: panourile solare sunt făcute din siliciu, turbinele eoliene au componente produse în turnătorii, deci cu matriţe din nisip, iar vehiculele autonome au nevoie de drumuri şi autostrăzi.

Este nevoie de nisip pentru concursurile de volei pe plajă, nisip de un tip special pe care adesea statele unde se ţin competiţii îl importă. Este nevoie de un nisip, tot special, pentru concursurile ecvestre.

Ironic, regiuni din SUA cum ar fi Florida sunt complet lipsite de nisip utilizabil în construcţii şi sunt nevoite să importe din Mexic, ţara pe care preşedintele Donald Trump vrea să o forţeze să plătească pentru zidul pe care-l va construi la graniţa comună.

După cum spune scriitorul Vince Beiser, ”din nisip sunt făcute oraşele noastre. Orice clădire din beton este practic nisip lipit cu ciment. Toate drumurile care leagă toate aceste clădiri sunt făcute din nisip. Toate ferestrele acestor clădiri sunt făcute din nisip. Siliciul din procesoarele computerelor, ale telefoanelor, cipurile din aparatura electronică sunt făcute din nisip. Fără nisip, nu avem civilizaţie modernă“.