Reacţia acţionarilor

Bancherii nu pot, însă, dormi liniştiţi. Creşterile salariale au cauzat reacţii dure din partea acţionarilor, exemple fiind Citigroup, Barclays, UBS sau Credit Suisse. Investitorii au pus presiune pentru reducerea pachetelor financiare şi legarea acestora de performanţele băncii. Acţionarii s-au mobilizat pentru a protesta dintr-un sentiment comun că au fost păcăliţi şi au pregătit adevărate revolte în cadrul adunărilor generale ale unor mari bănci. După ce au suportat prăbuşiri ale cotaţiilor acţiunilor în ultimii cinci ani, aceştia consideră că partea de beneficii care le revine, comparativ cu angajaţii, este prea redusă.

În perioada următoare, pe lângă eforturile de a ocoli cererile acţionarilor pentru reducerea sumelor încasate de directori, băncile vor continua procesul de a creşte ponderea salariului în pachetul financiar, în contextul climatului de reglementare tot mai dur pentru bonusuri în Europa. UE analizează plafonarea bonusurilor la 100% din salariul fix. Autorităţile de reglementare au împins băncile să-şi alinieze structura pachetelor salariale cu riscurile şi rezultatele, întrucât se consideră că asumarea excesivă de riscuri dinaintea crizei financiare a fost determinată de cultura bonusurilor pe termen scurt. În consecinţă, bonusurile sunt acum plătite în cea mai mare parte în acţiuni în loc de bani, sunt eliberate pe parcursul a mai mulţi ani şi pot fi recuperate de bancă dacă profiturile din trecut se transformă în pierderi. Datele disponibile arată şi o diferenţă notabilă între SUA, unde pieţele de capital şi companiile au evoluat mai bine, şi Europa, expusă puternic la criza datoriilor din zona euro.

Rudele bogate -

managerii fondurilor speculative

În timp ce bancherii se aleg cu atenţia şi salarii invidiate chiar şi de câştigătorii de la loterie, o altă parte a industriei financiare, cea a fondurilor speculative, aduce anual managerilor buni câştiguri uriaşe, de miliarde de dolari.

Managerii din top 25 au obţinut anul trecut, din salarii şi profituri, 14,4 miliarde de dolari, chiar dacă în scădere de la 22 miliarde de dolari în 2010. Câştigul mediu al acestora s-a situat la 576 milioane de dolari, în timp ce şeful unei mari bănci a primit în medie nici 13 milioane de dolari.

Şeful grupului financiar Bridgewater, Ray Dalio, a câştigat 3,9 miliarde de dolari în 2011. Fondul pe care îl administrează, Pure Alpha, de circa 70 de miliarde de dolari, a adus investitorilor profit de 13,8 miliarde de dolari. Bridgewater este cel mai mare fond speculativ din lume. Dalio l-a detronat anul trecut pe miliardarul american George Soros şi a devenit managerul cu cel mai de succes fond speculativ din lume din perspectiva profiturilor absolute, calculate de la înfiinţare.

O reglementare mai strictă a bonusurilor este pe atât dificilă pe cât este de necesară. Având în vedere importanţa sectorului bancar, o reglementare mai bună trebuia de mult făcută, iar în actualul context, de criză şi reacţie negativă faţă de bancheri, ar putea fi găsită chiar şi voinţa necesară în rândul politicienilor.

În lipsa unei soluţii la nivel global, o parte a ţărilor încearcă să limiteze capacitatea bancherilor de a-şi plăti bonusuri substanţiale, în timp ce statele cu o industrie financiară foarte dezvoltată, precum Marea Britanie, vor să evite măsuri care le-ar pune în dezavantaj faţă de concurenţă. Bonusurile au fost limitate şi în Statele Unite pentru băncile care au primit ajutoare de stat, însă cea mai intensă campanie de restricţionare a sectorului se duce la nivelul UE.

Percepţia opiniei publice în Europa este puternic ostilă bancherilor, văzuţi ca speculatori ce nu dau socoteală pentru acţiunile lor şi apelează la banii publici când ajung aproape de faliment. În plus, bancherii sunt consideraţi vinovaţi de declanşarea crizei, cea mai dificilă perioadă de după al Doilea Război Mondial. Şomajul foarte ridicat din multe ţări europene şi incertitudinile economice, alimentate de pieţele financiare, nu ajută deloc la îmbunătăţirea imaginii bancherilor.

Viitorul nu pare să aducă o temperare a aversiunii faţă de bancheri şi, mai ales, faţă de bonusurile acestora. Cei mai mulţi oameni nu fac diferenţa între o bancă comercială şi una de investiţii sau un fond speculativ. Cum nu diferenţiază nici instituţiile de credit care au primit bani de la stat de cele care nu au apelat la sprijin public.

Pedepsele precum retragerea titlului de Sir fostului şef al RBS Fred Goodwin (acordat în 2004 pentru servicii aduse industriei bancare) calmează tot mai puţin populaţia în actuala criză economică. Există aşteptări tot mai mari ca persoanele vinovate de fraude precum manipularea LIBOR să ajungă la închisoare. Cu o atitudine precum cea a şefului Goldman Sachs, Lloyd Blankfein, care în 2009, în plină criză financiară, declara cu un zâmbet drăcesc că este doar un bancher care "face lucrarea lui Dumnezeu", bancherii s-ar putea să nu se cureţe prea curând de păcate.