ISTORIA UNUI IMPERIU. Charles Koch, în vârstă de 78 de ani, directorul general şi preşedinte al Koch Industries, este, fără tăgadă, un savant al afacerilor. El se prezintă ca un om integru, de înaltă moralitate. ”Rolul afacerilor este să fabrice produse şi servicii menite să îmbunătăţească viaţa oamenilor. Aceste lucruri nu pot fi făcute dacă oamenii şi mediul au de suferit în acest proces„, afirmă el.

Activităţile controversate ale familiei Koch îşi au originea încă de la începutul secolului XX, când Fred C. Koch, tatăl lui Charles, a intrat în afaceri petroliere.

Fred C. Koch s-a născut în 1900, în Quanah, Texas. În legenda familiei, Fred a pornit de la nimic şi a fondat un imperiu, dar realitatea este că Fred nu a fost un simplu cowboy, iar tatăl său nu a fost un simplu editor de ziar mărunt. Tatăl lui Fred, Harry Koch, era un baron feroviar local, care s-a folosit de ziarul său pentru a-şi promova afacerile, compania Quanah, Acme & Pacific, cu intenţia de a transforma Quanah în cel mai important nod feroviar din nord-vestul Texasului. Harry avea vederi de extremă dreaptă, în perioada de vârf a Marii Depresiuni cerând aleşilor de la Washington să nu mai încerce să susţină economia, pentru că, spunea el, afacerile întotdeauna găsesc o cale să depăşească recesiunile.

Potrivit companiei, Fred a fost un inovator, ale cărui invenţii au contribuit la revoluţionarea industriei petrolului. Povestea este însă mai complicată. Industria de rafinare era, la începuturile ei, o afacere poluatoare şi costisitoare. În jurul anilor 1920, compania Universal Oil Products a introdus o metodă mai curată şi mai profitabilă pentru cracarea ţiţeiului. În 1925, Fred, care a studiat inginerie chimică la MIT, s-a asociat cu un fost inginer la Universal, Lewis Winkler, şi, împreună, au proiectat o tehnologie asemănătoare cu cea a Universal, pe care Fred a reuşit să o promoveze rapid în detrimentul Universal, prin perceperea unui comision unic, în loc de redevenţele continue cerute de compania concurentă. În 1929, Universal a dat în judecată Winkler--Koch, pentru furt de proprietate intelectuală. Procesul a durat aproape un sfert de secol, iar în cele din urmă justiţia a decis că, datorită micilor modificări tehnice aduse, tehnologia Koch nu încalcă dreptul de proprietate intelectuală al Universal.

Odată cu dezvoltarea pe plan intern, Fred a  început să caute parteneri în străinătate şi în curând a început să facă afaceri în Uniunea Sovietică, unde liderul Iosif Stalin lansase primul plan cincinal.

Stalin dorea să finanţeze industrializarea Uniunii Sovietice prin vânzări de petrol în Europa. Era cunoscut însă faptul că hidrocarburile ruseşti erau greu de rafinat. URSS avea nevoie de tehnologie de cracare şi s-a orientat către Winkler-Koch, mai ales că alte companii erau reticente să facă afaceri cu comuniştii totalitarişti.

În perioada 1929-1932, Winkler-Koch a construit 15 unităţi de cracare pentru sovietici. Răutatea lui Stalin nu era un secret pentru nimeni, dar conştiinţa lui Fred nu părea a fi efectată până nu a vizitat Uniunea Sovietică. ”Am fost în URSS în 1930 şi am găsit un tărâm al foamei, nefericirii şi al terorii„, a scris el ulterior. Chiar şi aşa, Fred a a acceptat să dea sovieticilor tehnologie.

Înapoi în SUA, Fred şi-a construit o viaţă de baron. S-a căsătorit cu Mary, fiica unui chirurg din Kansas City, a ridicat o reşedinţă în stil Tudor şi a avut patru fii, Frederick, născut în 1933, urmat de Charles în 1935 şi gemenii David şi Bill, în 1940. Potrivit mărturisirilor lui Bill, mama şi cei patru băieţi se temeau de tatăl lor, iar Frederick, care avea înclinaţii artistice şi nu corespundea ambiţiilor tatălui, a fost trimis la internat. În lipsa lui Frederick, Charles s-a asociat cu David, cel mai atletic şi ambiţios dintre fraţii săi.

Ca şi tatăl său, Charles a studiat la MIT, a absolvit în 1959 şi a revenit la Wichita, implicându-se în afacerile familiei. După moartea tatălui său, în 1967, Charles a preluat conducerea afacerilor, redenumind compania Koch Industries, care a devenit una dintre cele mai mari companii private din SUA. ”Dorinţa noastră este să ne dezvoltăm rapid, să absorbim mai multe riscuri, care să ne permită să devenim un producător major de petrol şi produse petroliere„, a scris el.

Asumarea de riscuri a adus şi pierderi. În timpul embargoului impus vânzărilor de petrol ale statelor OPEC, compania, care deţinea pe atunci cinci tancuri petroliere uriaşe, nu a putut livra ţiţeiul pe piaţa americană, recunoscând că a suferit pierderi importante. În 1974, în timpul administraţiei Ford, Koch a fost obligat să acorde rabaturi de 20 de milioane de dolari şi să reducă preţurile, după ce s-a descoperit că a suprataxat clienţii americani.

Cu republicanii şi democraţii hotărâţi să reglementeze industria petrolului, Charles a început să finanţeze Libertarian Party, încercând să îl transforme într-un al treilea partid viabil al Statelor Unite.

N RĂZBOI FRATRICID. Stilul de management al lui Charles şi vederile sale politice de extremă dreapta i-au făcut pe fraţii săi Frederick şi Bill să declanşeze o bătălie fără succes pentru preluarea controlului asupra Koch Industries, pe care doreau să o listeze la bursă. După un conflict de trei ani, Charles şi David au cumpărat participaţiile fraţilor lor pentru 1,1 miliarde de dolari. Ulterior, aceştia s-au simţit înşelaţi şi timp de 18 ani s-au judecat cu Charles şi Bill, pe care i-au numit cei mai mari escroci din industria petrolului.

Bill şi-a reclamat fraţii şi la guvernul federal, iar datorită eforturilor sale un comitet al Senatului care investiga afacerile Koch în teritoriile indienilor a descris în 1989 tacticile companiei drept ”furt pe scară mare„. La sfârşitul anilor 1980, Koch a fost cel mai mare cumpărător de petrol de la triburile de indieni.

Între timp, Koch Industries a renunţat la susţinerea Libertarian Party, ajungând la concluzia că un partid mic nu va da niciodată companiei suficientă influenţă la Washington, şi cheltuieşte în prezent milioane de dolari pentru susţinerea şi influenţarea politicii Partidului Republican.