În primii ani, acţiunile erau tranzacţionate destul de rar. După anii 1600, au existat perioade în care până la 20% din acţiuni erau vândute anual. Pentru economia de astăzi, procentajul nu este impresionant. La acea vreme însă, societatea trebuia să se promoveze singură fără a beneficia de mijloacele de comunicare prezente acum. Un alt aspect interesant, ce a limitat

într-o anumită măsură comercializarea acţiunilor, a fost reprezentat de o taxă pe tranzacţie. Un nou acţionar avea obligaţia, pe lângă plata acţiunilor, să organizeze o cină alături de toţi directorii companiei pentru a-şi arăta implicarea în dezvoltarea acesteia.

Registrele ţinute erau extrem de bine puse la punct, astfel încât cercetătorii au reuşit să calculeze dividendele plătite timp de 417 ani. Mai mult chiar, datele companiei precum şi relatări ale ziarelor din Toulouse i-au ajutat să reconstruiască preţul acţiunilor pe o perioadă de 364 de ani.

Preţul acţiunilor a reacţionat, de-a lungul timpului, la diversele catastrofe naturale ce au lovit Toulouse-ul. Spre exemplu, în urma îngheţului din 1709, care a distrus o parte din mori, preţul pentru o acţiune a scăzut cu aproape 30%; de asemenea, mai multe persoane nu au putut achita taxa de administrare a profitului şi au pierdut acţiunile pe care le deţineau. Soluţia a venit din partea unui inginer francez care a cumpărat aproape jumătate din acţiunile existente şi le-a păstrat până ce morile au fost reconstruite.

Société des Moulins de Bazacle este un test excelent pentru teoreticienii finanţelor, datorită existenţei îndelungate şi lipsei de schimbări tehnologice majore din acea perioadă. Politica aleasă de companie, de a distribui integral profitul către acţionari, i-a ajutat pe cercetători să dezvolte un model clar al modului de funcţionare.

Rezultatele financiare au fost, în mod surprinzător, extrem de constante. Profitul înregistrat a fost în medie de 5% de-a lungul istoriei companiei.

Finalul acestei poveşti incredibile a fost adus nu de către greşeli de management, ci de către decizia guvernului francez de a naţionaliza toate utilităţile publice în 1946, după sfârşitul celui de-al doilea război mondial.