Pentru amatorii de soluţii magice, o scurtătură pentru ieşirea din criză pare a fi distrugerea completă a trecutului şi dansul ulterior după modelul Zorba, adică ieşirea din zona euro şi revenirea la drahmă. Prima comparaţie e cu Argentina, care după intrarea în incapacitate de plată şi dezlegarea peso-ului de dolar, a reuşit să-şi redreseze economia. La fel ca şi Argentina, Grecia are probleme legate de competitivitatea economiei şi de acumularea de datorii. Analiştii Crédit Agricole atrag atenţia însă că asemănările între cele două ţări pot fi înşelătoare. În primul rând, e vorba de dimensiunea deficitului de cont curent (8-10% din PIB) şi de cea a datoriei publice, care în cazul Argentinei nu depăşea 54% din PIB în 2001. "În cazul unei incapacităţi de plată cu oprirea plăţii dobânzilor la datoria publică, va fi necesară o corecţie de până la 30% a cererii interne pentru a echilibra secarea surselor de finanţare externă", apreciază Bénédicte Kukla, Isabelle Job şi Robin Mourier, autorii studiului. Argentina nu a avut o asemenea problemă - în 2001 avea un excedent comercial de 2,7% din PIB.

Apartenenţa la zona euro pare pentru Grecia o chingă nesuferită care o împiedică să-şi devalorizeze şi ea moneda ca să câştige mai mult din export, însă structura economiei şi ierarhia sectoarelor cu potenţial (vezi grafic) arată că exporturile greceşti n-ar putea profita de pe urma unei monede slabe, având în vedere că principalele destinaţii de export pentru produsele elene sunt pieţele mature din Europa, cu potenţial de creştere limitat. Argentina, în deceniul trecut, a putut profita de un peso slab spre a-şi pune în valoare faimoasa producţie agricolă, în condiţiile în care marile pieţe emergente erau în plină creştere a cererii. "În turism, Grecia ar putea spera să capteze clientela mai în vârstă şi pe cea care s-a orientat în ultimii ani spre pieţe mai ieftine, ca Turcia, Maroc sau Tunisia, însă o astfel de specializare cere timp şi resurse financiare", susţin analiştii băncii franceze.

În fine, pentru Grecia de acum, moneda euro are în continuare avantaje, din moment ce poate conta pe Banca Centrală Europeană ca proptea pentru refinanţarea datoriilor (din 2010 încoace, BCE a preluat obligaţiuni greceşti care reprezintă circa 40% din PIB), spre deosebire de Argentina la începutul deceniului trecut, care n-avea un astfel de sprijin. Susţinerea BCE ar trebui însă completată cu măsuri de stimulare a convergenţei între ţările zonei euro, consideră cei de la Crédit Agricole, în locul austerităţii uniforme a tratatului fiscal: "Ţintele bugetare va trebui să fie coborâte în funcţie de perspectivele de creştere economică, aşa încât ajustarea în ţările sudice ale zonei euro să fie mai lină". Dezechilibrele financiare din zona euro nu pot fi absorbite pur şi simplu prin eradicarea deficitelor bugetare ale ţărilor sudice, spun francezii, ci printr-un program de reforme ale competitivităţii, însoţit de transferuri de venituri din partea ţărilor mai bogate. Cu alte cuvinte, şansele generaţiilor viitoare ale Greciei n-ar trebui căutate pe cont propriu, ci tot în sânul zonei euro, care ar avea datoria şi capacitatea s-o ajute. Va fi interesant de văzut cine sunt politicienii - nu numai din Grecia - capabili să câştige voturi cu un asemenea program.